Cu aripi desfăcute

 

Cu aripi desfăcute fericirea
Zburase lângă mine și, uimită,
Simțisem cum în fața-i aurită
În dezvelire îmi scăldam privirea.

Dar a zburat și-n ziua ostenită
Rămase golul, plin de stăpânirea
Trecutului, purtându-și amintirea:
O umbră mare-n zare azvârlită

Atunci n-am mai știut ce-a fost cu mine
Și ce mai este, m-am simțit străină
Și singură în seara care vine...

Am plâns încet... în lacrimi de lumină
Își picura durerea mea amarul
Căci fericirea îmi făcuse Darul

De-a se răsfrânge-n viața mea haină...