Sari la conținut

Craiul aninilor

Craiul aninilor (1894)
de Johann Wolfgang von Goethe, traducere de Grigore N. Lazu
40076Craiul aninilorGrigore N. LazuJohann Wolfgang von Goethe


Ei! cine—acum trece prin codru târziu?
E tata bătrânul cu micul său fiu,
În brațe el ține băiatul drăguț,
Îl ține de-aproape, să-i fie călduț.

— Ce-ascunzi tu copile căpșorul în sân?
― Dar tată, nu vezi tu pe craiul Anin,
Pe craiu cu coroană, pe — Aninul codat ―
— Copile, e păcla ce ’n văi a intrat.

― «Copile dragă, să vii cu mine;
frumoase jocuri mă joc cu tine.
Am flori destule prin țara mea,
Și mama rochii de fir ți-a da!»

— O! tată, o! tată, dar n-ai auzit
Cum craiul vicleanul duios mi-a șoptit?
— Copile, e vântul ce-adie acum,
Suflând in frunzișul uscat de pe drum!

―«Drăguț cu mine de vei veni,
A mele fete te vor slugi,
Și ’n danțuri mândre te vor sălta.
Și ’n somn, cântându-ți te-or legănă!»

— Dar tată, nu vezi tu prin codrul umbros
Pe-a craiului fete cum joacă scârbos?
— Copile, văd bine — bătrânii răchiți
Adie prin noapte de vremuri zbărliți.

― «Mi—ești drag băiete și te iubesc —
De nu vii volnic, eu te răpesc!»
— Vai! tată, vai! tată! — vai! craiul cel slut
Pe mine-a pus mâna și rău m-a durut.

Și spaima pătrunde și-al tatălui gând,
Și ’n brațe el ține copilul gemând;
Cu greu, cu-anevoie ajunge la cort —
În brațele sale copilul e ― mort!