Convenții cu Rusia

Jump to navigation Jump to search
Convenții cu Rusia
de Ion Luca Caragiale


Românul de ieri, într'o polemică cu Presa, zice că rău, foarte rău, mai rău decât foarte rău face organul conservator când spune, că Rusia ar fi propus guvernului radical nouă convențiuni, și acesta ar fi pe cale d'a le face; asemenea lucruri, după Românul trebue să le spună cei lipsiți de inteligență și patriotism, cei ce nu respectă nimic nici pe sinele chiar. Apoi Românul urmează:

... Pressa știe foarte bine că guvernul nu voiește și nu poate să încheie nouă convențiuni pentru trecere de armate și alte asemenea, căci națiunea ar da ca pietre într'însul și Europa s'ar ridica în contra noastră... Să nu mai adune dar Presa asemenea știri ilogice și necurate....

Prin urmare, după Românul știrea că guvernului radical i s'ar fi propus de Rusia o nouă convenție, care știre a fost împrăștiată de ziarele cele mai acreditate din Europa, este o știre ilogică și necurată; iar cei ce o relevează, spre a atrage atenția națiunii asupra guvernului radical, care a arătat, de când a luat puterea, că știe a comite greșeli de acele ce în Istorie poartă un nume mult mai aspru; cei ce relevează știrea aceasta și bănuesc pe acest guvern, că este în stare să încheie o nouă convenție cu Rusia în taină, fără a spune niminui nimic până la deschiderea Camerei supuse și ascultătoare; cei ce relevează această știre pentru a îndeplini, cum zice d. D. Brătianu, o datorie de conștiință cătră țara lor, aceia sunt lipsiți de inteligență și de patriotism. Mulțumim Românului de aceste complimente radicale, îi mulțumim pentru acel ton de elegantă curtenie în polemică, a cărei pierdere o plângea mai deunăzi, îi mulțumim cât mai de grabă, pentrucă noi între cei d'întâi am relevat acea știre, și am exprimat temerea, că guvernul lucrează cum s'ar zice pe sub pământ ca să ne dăruiască iar cu vreo surpriză.

Să ne dea însă voie organul Scrisorilor cătră Desmoșteniți a-i spune că știrea aceea nu se pare atât de ilogică pe cât seamănă că-i pare lui. Ilogică, pentru ce ? pentrucă, cum pretinde Românul, guvernul nu voește și nu poate să încheie nouă convențiuni pentru trecere de armate și alte asemenea ? Dar oare nu tot acest guvern a voit și a putut să închee convenția dela 4 Aprilie ? Și să nu uităm, că aceea era întâiul pas, care este cel mai greu de făcut; era vorba să se deschiză stavila și să se dea drumul șivoiului să treacă pentru noi; astăzi oștirea rusească se află pe pământul nostru, stavila este ridicată de mult, șivoiul și-a făcut matcă peste noi și curge în bună voie. Și dacă Rusia nu ne cere azi o convenție, să nu se prefacă Românul și să întrebe naiv că: ce nevoie mai are Rusia să ne ceară convenție pentru trecerea oștirii sale pe la noi, de vreme ce tractatul dela Berlin îi dă asemenea împuternicire încă pentru nouă luni d'aci încolo ? nu, să nu se prefacă Românul: Rusia de sigur nu numai pentru aceasta ne cere o nouă convenție; este ea destul de inteligentă ca să nu ne ceară ceea ce are; dacă ne cere, apoi cu sigur ne cere să-i dăm ce nu are și-i trebue. Pentru aceasta dar, reproducând știrea despre noua convenție, am rostit temerea că guvernul, când i s'ar cere de Rusia ca să-i dăm ceea ce-i mai trebue, ar fi în stare să dea. Încă odată: nu oare tot acest guvern a voit și a putut să încheie convenția dela 4 Aprilie ? Însă mintosul organ, mintos prin aceea că-și crede cititorii naivi, ne spune pentru ce guvernul radical nu ar voi și nu ar putea să facă un așa ceva. Că guvernul nu ar voi să mai închee o nouă convenție cerută de Rusia pentru nouă trebuințe ale ei, este un lucru ce nu ne-ar prea importa, dacă am ști că guvernul acesta nu poate face orice vrea. Dacă n'ar putea face rău, ce ne-ar păsa că vrea să-l facă ! Dar să vedem, poate ori nu ? Să vedem Românul ce zice, pentru ce nu poate guvernul să facă și azi ce a facut până acum ? Nu poate (guvernul) să încheie nouă convențiuni, pentru trecere de armate și alte asemenea, căci națiunea ar da cu pietre într'însul...

Sfârșim relevând aceste vorbe ale Românului. Organul Scrisorilor către Demoșteniți ar trebui să respecte cel puțin acuma nația, ce s'a arătat a nu fi tocmai așa de moleșită pe cât o credea d. C. A. Rosetti, și să o cruțe de asemenea ironii. O nație care, numai pentru respectul ordinii și prin instinct de conservare, a îngăduit guvernului cele săvârșite de dânsul de aproape trei ani încoace, dovedește că are mai multă minte decât a da cu pietre: când este vorba de a judeca și osândi, ea știe a o face la timpul cuvenit pe căile legale.