Contrapagină

Jump to navigation Jump to search
Contrapagină
de Mihai Eminescu


Se poate considera de exemplu ca scoarță a volumului (alias doașcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca așa-numit Avant-propos, esprimându-mă franțuzește, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul unei cărți, partea cea mai interesantă a cărții – adică care l-a in­teresat – e însuși titlul. Pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.

Am vrut să rectific titlul de pe doașcă. Cum? Această operă bună sau rea, nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine nesubsemnatul a avut onoarea d-a spune în șirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o strategemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puțin precuvântarea acestei novele originale.

Zicând oare că nuvela e originală, n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul locului? Însă nu voi cu toate astea să vând nimănui mâța-n sac; dacă cineva dorește să vadă desfășurându-se înaintea ochilor săi un model, ceva complet, ceva neîn­trecut, ca romanele de exemplu ale lui Paul de Kock, pardon – ale Mdme George Sand, atuncea îl consiliem mai bine ca să rumpă cu cititul de la această punto-virgulă ce ni luăm libertatea d-a așeza mai groscioară chiar aici; căci ceea ce caută nu va găsi.

Daca însă și această carte de calicie de autor românesc (ar-chaism: declarare de faliment) nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șiruri – atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume:

Precuvântare

Cocheta damă: Lumea – are un stabiliment de foto și litografie, în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete à la minute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare dictat, anume de Signora Lume – sub nume însă Monsignorul culegător de tipografie Destin are insolență a pune ce vrea Domnia-sa, ce-i plesnește prin cap Domniei-sale, nu ce i se dictează.

Așa de exemplu doamna Lume dictează: Ms. Destin scrie:

D-nu PETRICĂ MOFT farsor en gros et en detail PETRICĂ Compte MOFT[E] om politic

COSTEA URLĂ Cu minavetul CONSTANTIN URLATORIANO poète et grand homme de lettres

TACHE CARAGHIOZLÂC Comedianț CONSTANTIN CARAGGIO Artist dramatique

COLTUC BÂRZEA Vacari sau în cazul cel din urmă Bostan-bașa PRINCE COLTUQE BARZE Ministre Secrétaire d'Etat aux Affaires & c.

STAN ÎNJURĂTURĂ Om bețiv sau hengheri DON ESTEVAN DE LAS JURADORES journaliste

Astfel d.e. s-a-ntâmplat ca Doamna Lume să dicteze:

M.E. feuilletoniste ennuyant.

Și D. Destin să scrie:

M.E. Sufler de Teatru.

Încă una! Pe reversul acestor bilete ce circulă pe pământ sunt scrise lucruri nediscifrabile – și cu toate astea ele se descifrează toate abia atunci când biletul încetează de a circula. Biletele nu circulă toate până la un anume termen; ele va­riază în termenele lor. Cu cât termenul e mai scurt, cu atât re­versul e mai gol și abia după ce espiră termenul știi bine-bine câtă valoare internă avea biletul – până la expirare biletul are dreptul și lumea cealaltă are datoria a mai sta la îndoială, a mai spera sau a mai dispera.

Este însă o individualitate care are pretenția că nu se înșeală în aprecierea sa. Această individualitate se numește Gura lumii. Diferența caracteristică, specifică și esențială, în­tre Lume și Gura lumii e frapantă:

Lumjea în genere e bună, gura lumii e rea.

Lumea e dreaptă, gura lumii e nedreaptă.

Lumea e eternă, aceeași, gura lumii pe fiece zi alta...

Diferența dintre lume și gura ei e aceea dintre con­știință și vorbă – între fond și formă – între materia eternă și corpul trecător.

Se-ntâmplă însă că Domnul Destin în loc de-a interpreta (dic)-teul D-nei Lumi în bine îl interpretă în rău, de exemplu:

Lumea

L. SCHUBERT

Compozitor de geniu

L. BURGHARDT

poet de geniu

M-me...

Poetă de geniu

TORQUATO TASSO

Epic de geniu


Destin

L. SCHUBERT

muritor de foame în Viena

L. BURGHARDT

muritor de foame în Berlin

M-me...

Cerșitoare în Paris

TORQUATO TASSO

idiot

etc. etc. etc. și așa în infinit. Mașinele din Tipogrfia D-nei Lumi sunt eterne; ele se numesc și legi; combinațiunile curioase a D-lui culegător Destin sunt asemenea curioase; ele se numesc; împregiurări.

Gurei-lumii jurnaliștii i-a dat încă o numire mai fru­moasă – așa ceva gogoneț și simpatic totodată – i-au zis: Opinia publică.

Opinia publică – Gura lumii – e imanentă și emanentă de Public (numire ridicată pentru: Lume).

Jurnaliștii sunt răutăcioși. Au făcut lumea de sexul d-nealor: Public este substantiv de genul masculin, pe când Lume e substantivus de genul feminin cum este și femeia și după aceea i-a dat opinie, adică cugetare, pe când orcine știe că Lumea, adică feminina, are numai gură, dar nu cap, cugetare, opiniune.

Ceea ce dictează Doamna Lume e sigur ca fondul și ca ab­solutul, ceea ce scrie D. Destin e relativ, e forma acelui fond, acelei materii . De exemplu dacă D-na Lume dictează: A. Creață, do­bitoc în piel e de om, și Destinul scrie A. Creață, ministru al In-strucțiunei, atunci acest ministru nu e decât forma sau forma­litatea fondului, nu e decât haina ce îmbracă corpul, nu e decât numirea Ministtru ce îmbracă individul dobitoc, nu e decât tichia de mărgăritar ce îmbracă, ce ascunde chelia.

Fiind așadar că Doamna Lume sau Domnul Public e aceea sau acela care dă tactul atât la existența, cât și la judecata asupra unui umilit individ, ca sub... sau nesubsemnatul, de-a-ceea îmi iau și eu libertatea de-a-i adresa următoarea adresă prin care cer carte de legitimație sau răvaș de drum, pe vecie, pentru de-a cutreiera întinsul d-neai sau domniei-lui Imperiu.

Signora sau Signore.

Nu pot și nu voi a nega că influența ce exersați asupra mea e mare, ba încă nu vă iau meritul de-a declara în gura mare că o bună și poate cea mai bună parte din sufletul meu e opera matale și că, daca eu sunt rău, cauza e că mata ești rău sau rea. Daca sunt sceptic, cauza e că mata ești sceptică sau sceptic etc. etc.

Am băgat încă alt rău de seamă la mata.

Mata zici că în românește mai tot ce-i scris e rău scris, adică și ce nu e scris – și ceea ce nu-i scris nu se poate citi.

Dar cauza ești însuți sau însăți mata.

Reversul: pentru cine nu citește nu se scrie. S-a scris și mata n-ai citit. Azi mata nu mai citești. Dar scriitorimea nu mai e nebună să scrie pentru ca mata să nu citești.

Marfa cu care am eu de gând să trec prin imperiul matale e de asemenea scrisă. Aș voi nu ca să treacă, ci ca să se treacă. Aș vrea ca să se cumpere, dar n-aș vrea ca să fie vândută cuiva sau de vânzare pentru cineva – după uzul obicinuit a cam cerut de la unii și de la alții. În fine, nu cer o carte de trecere, ci mai mult petrecere, și cât se poate mai îndelungă. Să vă spun oare, de v-o fi interesând, cum petrec eu, cum trăiesc eu? Zău, dacă ar fi fost acesta scopul scrisorii mele mai bine n-o mai scriam, căci cutezarea mea, orcât de mare să fie, n-a ajuns încă până acolo, ca să cred că v-ar interesa într-un grad oarecare să știți cum se află umilita me a personalitate. Eu vă scriu, v-o spun curat, ca să am de nu dreptul, dar cel puțin pretextul de-a pretinde un răs­puns, și acel răspuns, ce mata o numești critică, nu-l cer decât în același grad în interesul matale, cât și în interesul meu. De rest îmi veți spune sau îmi veți permite cel puțin a observa la mata ceea ce vi sau mi se va părea o destul de important sau de neimportant ca să-mi comunicați și mie; lucru ce vă va proba că nu prea sunt pretențios. Sfârșesc prin a nu vă săruta mâna, pentru că orcât de mic sunt eu și orcât de mare ești mata, totuși celei mai mari părți a matale îi pare bine să fie egală cu mine, adică egale între sine, pentru că și eu fac parte din partea cea mare a matale, care parte voiește suspomenitul lucru, după părerea unora din ai matale, necuviincios.

Salut însă pe toți acei copii buni care, încercându-se de mine, vor saluta cu părere de bine această scrisoare a mea: însă, fiindcă salutări aeriane și necunoscute sunt imposibile și fiindcă nu voi să dau sinet în loc de bani, de-aceea vă dau ma­tale deplină putere executivă ca să-i salutați pe toți în locul meu; lucru ce li va fi mai drag decât dacă executarea aces­tei voințe ar fi fost tot în puterea mea.

În fine, dacă veți vedea că n-am fond și voi să mă susțin numai cu creditul personal (ca mulți alții) sau cu furtul de prin alții (asemenea ca mulți) – dă-mă mata de gol pe mine, cum n-ai dat pe alții și dă-mi prin verdictul matale deplină caree de calicie.

V-aș fi scris mai mult, dar... la ce să vă supăr mai mult cu cartea de vizită a unui om, când grija matale cea mare ești mata însuți... Îmi permit numai a mă subsemna al Domniei-voastre.

Amic or inamic – toute-egale,

M. B.

▲ Începutul paginii.