Congresul Cooperativ Român

Jump to navigation Jump to search
Congresul Cooperativ Român
de Ion Luca Caragiale
1893



ȘEDINȚA DE INAUGURARE

Ședința solemnă de deschidere a congresului se începe la orele 1 d.a. sub președinția dlui Dem. Buteulescu, prezenți fiind 1000 de membri cooperatori.

PREȘEDINTELE, în termeni foarte frumoși, salută și felicită pe membrii congresului pentru patriotismul cu care sau grăbit a veni să aducă luminile lor în această mare chestiune: protecționismul național. D-sa termină arătând foloasele cooperațiunii: cooperațiunea trebuie să fie pentru toți românii cu minte o idee fixă.

Se intră în ordinea zilei.

D. MOCEANU, delicatese și comestibile român, cu vervai cunoscută, ține pentru protecționism un discurs foarte sărat și foarte gustat: vorbelei merg ca untul și bine cântărite și socoteala fără cusur. (Aprobări în tot publicul.)

DIRECTORUL fabricii Lemaiâtre, un om cu multă greutate, e de aceeași părere. D-sa crede că fierul trebuie bătut pânăi cald, că nu trebuie lăsat guvernul în pace: până nu va admite protecționismul și nu va turna legi pe acest tipar, trebuie ciocănit mereu. (Aplauze.)

UN GUVERNAMENTAL LIBER-SCHIMBIST: Luați seama: vrea să ne potcovească! (Râsete și sâsâituri.)

D. IORDACHE IONESCU din Șelari, prezidentul „Spumei de drojdii”, societatea comercianților români de băuturi: Vin, domnilor!... (Chef mare și tămbălău în toată adunarea. Oratorul se așează la loc mahmur. Zgomotul se potolește.)

D. PREȘEDINTE: Urmați, frate cooperator...

O VOCE: Degeaba! acuma i s-a stricat gustul!

ALTA: Să-l dreagă!

D. IORDACHE: Nu mai! Dar cu principiile dv. o să vă frigeți prost de tot!

D. BASILESCU, tipograf, atacând chestia cu multă ardoare, culege aplauze de deosebite caractere, care de ilaritate, care de entuziasm; în fine face o frumoasă impresiune.

D. FRANKE, croitor, o ia cu francheță p-alt ton. Se vede aci stofă de orator. Discursul se potrivește perfect. Liber-schimbismul nu e de talia unei țări agricole: cu acest sistem ni s-ar croi o soartă prea grea, care ne-ar strânge rău în spete; pardessus le marche[1], fără să prindem de veste, ne-ar căptuși străinii din cele două emisfere. Oratorul o încheie fără să treacă cu un milimetru măsura în privința celor două emisfere... Un elegant discurs! Se șoptea în congres că președintele îl comandase din vreme, e drept însă că bravul orator l-a dat gata după promisie în 24 de ore. (Aplauze unanime.)

D. PREȘEDINTE, care a primit o depeșe: Domnilor, am să vă fac o comunicare. Iată depeșa pe care o primesc de la Direcția generală a CER.: „Onor. Congres cooperativ român, loco, motivele pentru cari lipsește d. director general...”

DOCTOR CHIRIEAC: Desigur iar întrerupere de circulațiune.

D. PREȘEDINTE: Întocmai. D. director s-a înțepenit la Chitila. Noi, regretând locomotivele, reintrăm în ordinea zilei.

D. STANCU BECHEANU, lipscan: Domnilor, pe când vorbeau onor. preopinenți, amicul meu, nenea Ghiță Pencovici, îmi dedea cu cotul. (Râsete.) Puteți râde, domnilor! no să-mi măsor eu la bătrânețe vorbele cu santimetru... Îi știu pe toți ce cumaș[2] sunt; materia asta o cunosc, slava Domnului! nu mi-e rușine! Țara asta vrea profteționism — nu mai încape tocmeală! Eu sunt sincer, eu nu sunt din acei oratori de modă nouă, cum am văzut la jurnalele din urmă, ca să scot panglici pe nas.

DOCTOR TOMA IONESSCU: Panglică? cu operație!

DOCTOR CHIRIAC: Cezariană.

D. PREȘEDINTE: Nu tăiați vorba oratorului, vă rog.

D. S. BECHEARAU (urmând): Eu adică, în sfârșit, eu zic guvernului: Coniță! adică, pardon! domnule! cu prețul ăsta nu ne dă mâna: este peste poate. Dar mai în sfârșit, văzând la o adică refuz din partea mușteriului, ăstaa... a guvernului vreau să zic, putem zice: târgul n-are supărare, noi am cerut; dv. ce dați? (Aplauze.)

D. STAROSTE al birjarilor, un adevărat pravoslavnic în materie economică, biciuind liber-schimbismul, compară congresul cu a cincea roata la căruță. La imputarea ce i s-a făcut că e liber-schimbist, amintește proverbul cu capra și oaia; la imputarea că n-a luat bărbătește inițiativa unei mișcări mari a corporațiunii sale, zice: bate șaua să priceapă iapa! Ei, domnilor, adaogă oratorul, pisica cu clopoței nu prinde șoarecele! Nu trebuia să tragem când la dreapta, când la stânga; trebuie sa mânăm chestia tot înainte; căci, dacă mergem tot așa hâța-hâța, o vârâm cu oiștea-n gard! — Oratorul se oprește aci.

D. BOSSEL, tapițer, spune că nu face ca colegul d-sale d. Olbricht, care se ascunde după perdea: ținta noastră e fină. D-sa pune chestia pe tapet. Cifrele statistice sunt oglinda perfectă a situației. Cu protecționismul am merge ca pe rotile; de înlăturarea acestei sisteme, nimic n-ar putea să ne console[3]. D-sa sfârșește spunând că situațiile economice sunt totdeauna mobile. (Aplauze zgomotoase.)

D. ALEXANDRIU, farmacist, ține un spici foarte corosiv: d-sa trage un praf adversarilor protecționismului. Blamează într-un mod drastic pe acei ce n-au în combinațiile lor acea curățenie caracteristică românului, și care vor să lase pe străini să stoarcă ultimele picături din forțele țării, până când într-o bună dimineață să ne pomenim hap! că ne înghite străinul! Ei! și pe urmă nu mai e leac. (Aplauze repetate.)

D. PRAGER IULIUS, blănar, ține un discurs cu totul hors de saison[4]; d-sa se-ncurcă în citate de proverbe uzate: lupul părul își schimbă, dar năravul ba; asta-i altă căciulă! de ce n-are ursul coadă și lupul d-abia o poartă; umblați cu vulpea-n sac! și altele în fine, un discurs să nu-l mănânce nici moliile.

D. HUHN, directorul băilor Mitraschewsky, care a asudat tot timpul, vrea să verse apa rece peste entuziasmul adunării. Voi, zice d-sa, să dau un duș peste focul protecționiștilor extremi! (Zgomot.)

D. BONTEA CE FLORESCU, profesor de franciujește: B—aia-i vorbă!

VOCI: Curat! (Zgomot.) Sus! jos! jos! sus! (Zgomot maro.)

Urmează de aci o discuție foarte vie, în care se schimbă o mulțime de replice destul de violente. Dăm aci pe scurt pe cele mai importante.

UN ȘELAR: Trebuie să-i strângem în chingi pe adversari! (Zgomot asurzitor.)

UN LIBER-SCHIMBIST: Vreți sa ne înșelați!

D. GEORGES IONESCU, orloger român de Geneva, înaintează în îmbulzeală la tribună cu cilindru pe cap: Și ne remontam caracterele, domnilor! trebuie să precizăm!

D. SINIE, căldărar român, vociferează grozav: Asta-i spoiala! V-ați dat metalul pe față. (Se repede la tribună, apucă pe orloger în brațe și-l întoarce pe sus. Zgomot la culme. Strigăte: Ți-ai arătat arama!)

D. LITTMANN, lampist, în mijlocul tumultului îl răsucește prin câteva cuvinte: Domnilor! să ne luminăm! nu sunt un intrigant să viu aici să bag fitiluri, sa înflăcărez resentimentele.

D. TASAIN, directorul Companiei gazului: Tăis ton bec, espece de fumiste![5] (Zgomotul merge crescând. D. Littmann se retrage într-un colț și fumează. Zgomotul continuă.)

D. TEODORESCU, franzelar, un om copt, caută a potoli focul adunării: Domnilor, stați! aci nu e cu lopata! Cine a luat cuvântul? Ce am venitără să facem aici? gogoși?

D. N. MÂNDREA, fabrica de cizme Filaret, cu tactul său obicinuit, zice puține cuvinte și, deși urmând după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! (Zgomotul începe a se stinge, cu atât mai mult cu cât d. Capșa, cofetarul, își dă toată osteneala să îndulcească lucrurile.)

D. IUILAN OPRESCU, în tot timpul scandalului conserva o atitudine demnă și o tăcere de aur. D-sa zice unui prietin: în chestia economică n-am decât o părere — laissez faire, laissez passer[6]. Facă fiecare cum poate, eu fac cum pot. (Zgomotul s-a potolit.)

DOCTOR BABEȘ: Domnilor! Susțineți cineva o opinie contrară aceleia ce susținem noi? Sunteți turbați? Eu, domnilor, până acum nu m-am baccilit; mie-mi place să pun virgulele pe i! Susțin că, fără protecționism, România, pe calea economică, nu va putea fi decât un mic rob al marei Europe industriale! (Aplauze turbate.)

DIRECTORUL fabricii de bazalt artificial: Acel ce se știe a nu avea nici un păcat să ne arunce piatra! Toți fierbem întro oală, și dumneata și dumnealui și noi ețetera.

O VOCE: Ețeteracota! (Aplauze, ilaritate.)

DIRECTORUL Companiei barometrice: Domnilor! Onorabilii preopinenți au vorbit cu multă... pompă, dar, pardon, superficial. Eu voi să... sondăm mai adânc! (Murmure, întreruperi și protestări.)

DIRECTORUL fabricii „Stella”: începutul acesta nu miroase bine. (Zgomot.)

D. PREȘEDINTE, către orator: Mă rog, compania dv. nu este înscrisă la ordinea zilii. În ședința de noapte... La noapte!

DIRECTORUL Comp. bar.: Dar, domnule președinte!...

TOATA SALA: La noapte! la noapte! (Tumult.)

PREȘEDINTELE: Vă ridic cuvântul!

DIRECTORUL Comp. bar., strigând puternic: A! care va să zică vreți să-mi astupați gura? foarte bine... Dv. vă... încuiați, ca să zic așa, în ordinea dv. de zi, și apoi, de aci, nu mai vreți să... ieșiți! Rog să se ia act de aceasta.Aceasta nu e... lucru curat! Vom protesta! vom umple... toate gazetele! (Zgomot mare.)

REPREZENTANTUL Societății presei: A! asta e o infamie! Afară! Să iasă... afară!

Directorul Comp. bar., în mijlocul fluierăturilor și huiduielilor, se încleștează la tribună strigând din toate puterile: Bravo! care va să zică tot eu să ies... afară! Eu! Nu, domnilor, dv. să ieșiți afară!

Un măcelar român, repezindu-se la orator cu cuțitul: Ieși... că te tai!

DIRECTORUL Comp. bar., de frică, iese afară. (Aplauze frenetice.)

Prima ședință solemnă a congresului se ridică.


  1. Corect ortografiat: par dessus le marche (fr.) — pe deasupra; joc de cuvinte cu par dessus (pe deasupra) și pardessus (pardesiu).
  2. Stofă.
  3. Consolă, masă de salon.
  4. Nepotrivit cu anotimpul (fr.).
  5. Taci, șarlatanule! (ir.).
  6. Lăsați sa se facă, lăsați să treacă (ir.), adagiu al economisei liberale.