Colomba/2

 

rochia ta cu iederi și liniști precum climă
din Sud, aerul urcă pe frunte o perdea
și cerul tras în limbă și-n pantă la rindea
cu sângele-n răstimpuri și frunzele în cizmă

priveliștea se-ncheie pe osu-n traforaj
un lacăt ce-ți înscrie imagine-ntre tâmple
amfora dintre coaste de glezna ta se umple
și-n fluviul de artere te plimbi ca un vâslaș

glasul precum o algă și ceasu-nchis în părul
rotund în șerpuire pe braț ca rădăcini
surâsul cercuiește în aer un profil
și-n talgere de umbră genunchii-și scrie mărul

te-nfigi în mușchi și biciui tăcere ca-n oblânc
cu unghiile-n talangă sporești stelarul pântec
obrazul tău se-mparte mireasmă poate cântec
și-n fum câmpuri în clește codrii ca uși te strâng

în palma ta cuvântul își ruginește fierul
și luna care-apleacă pe-ocean un cozoroc
îți scrie desfrunzire și-n noapte un soroc
când anotimpu-n sticlă și-a neclintit mânerul

o-ntoarcere te-apasă cu creieru-n etaj
furtunile-n plămânii inverși precum corăbii
și vorbele-n răceală încremenesc ca vrăbii
dar ochiul te păstrează în dungi și-n tatuaj

cu buruieni în piele alungi nămoluri clare
luminile-n pleoapă se-ngemănară oști
multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc
de ziare, când dorința topită-n mădulare

și răspândită-n sevă urcă sărutu-n trunchi
cu slova ta pe buză inel ca o custure
mă sângeră; și-n tine mă pierd ca-ntr-o pădure
cu mâinile-n zăpadă luceferii ca bunghi

de-azi glasul în tărie mi-l dărui cu măslinii
deschizi ca o barieră noaptea crescută-n prag
și liniștea în vine se-adună ca un cheag
când suflete-n sare se-unesc ca două linii

dar vântu-și rupe scoarța moldovenească-n jur
cu sălciile-n crepuscul se umplu-n gavanoase
din apele lungi umbre se limpezesc ca oase
și ne-ntregim privirea pe-o targă de azur