Colinda oilor

 

Este-un câmpuț lung și lat

Colindă-m, dalbă colindă

De oițe-nconjurat.

La oițe cine șede?

Tot Ionu - săn' Ionu

Cu brâu roșu-nțintelat,

Cu fluier înferecat

Și pe-atâta de-sflorat,

Cu băltag încolțurat

Și suman îmbăierat.

Când cu fluieru i-i zâce

Turma tătă i să strânge,

Când cu fluierașu tace

Tătă turma i se-ntoarce.

Colindița nu-i mai multă,

Să trăia cine-o ascultă.

Colinduța-i atâta,

Cine-ascultă să trăia.