Cocoșul sălbatec
| ←Zăpadă floare a aerului | Cocoșul sălbatec de Ilarie Voronca Plante și animale |
Steagul singurătății→ |
aruncă în aer mânușa țipătului
aurul toamnei a aplecat tiriziile cerului
și toți plopii sorcovesc în atingere apele
apele saltă se bucură în buruieni ca iepurii
din înălțimi harfele pădurilor
le-au dăruit dantela cântecului
apele împart vești ierburilor ca poștașii
ce brățări apele la glezna pământului
din chiseaua vântului dulceața vocilor se revarsă
uneori munții își pornesc alaiul pentru nunțile apelor
zăpezile dăruie brocarte
herghelia curcubeielor flutură coame
se aprind lămpile păsărilor în boschete
ferigele își pun colierele de miresme
ferige: cămașa voastră e țesută pe războiul văzduhului
în buzunarul prăpăstiilor
voi sunteți evantaliile somnului
mi-am odihnit cândva fruntea în palma voastră
și respirația mi s'a limpezit ca o fereastră
ați trecut prin surâsul meu
cum peste unde pasul Domnului
ați răzbit ca păstrăvi răceala minutului
v'a atins limba furtunilor
ferige, în pieptenul vostru s'a desfăcut mătasea ecoului