Ciuma
Ciuma
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Frunză verde salbă moale,
- Adus-a un nor în poale
- Boala cea mai rea din boale!
- Noru-n țară s-a lăsat,
- Peste oameni a plouat,
- N-a plouat ploaie curată,
- Dar cu ciumă-amestecată!
- Unde-ajunge picătura,
- Se închid ochii și gura,
- Ochii să nu mai privească,
- Gura să nu mai grăiască!
- Plină-i țara, mult e plină
- De scaieți de mărăcină;
- Unde-s tufe prin potici
- Sunt morminte de voinici,
- Unde-s tufele mai dese,
- Morminte de jupânese,
- Unde-s tufele mai rari,
- Morminte de fete mari,
- Unde-s tufele mai vii,
- Tot morminte de copii.
- Frunză verde porumbică
- Stă voinicul la potică.
- Ciuma rea îi iese-n cale,
- Voinicul zice cu jale:
- „Na-ți calul cu armele
- Și-mi lasă tu zilele."
- Ea-i răspunde: „Dragul meu!
- Cal și arme nu voi eu,
- Dar pe tine chiar te vreu".
- Frunză verde garofiță,
- Trece-n câmp o copiliță
- Cum e crinul înflorit,
- Cum e bună de iubit.
- Baba Ciuma cea păgână
- Mi-o apucă strâns de mână.
- Copilița-i zice: „Ciumă!
- Nu-mi fii ciumă și-mi fii mumă![1]
- Na-ți salba cu florile
- Și-mi lasă tu zilele."
- Ea-i răspunde: „Drăguliță!
- Am o neagră sălbuliță[2]
- De cercat la gâtul tău,
- Care nu te-a prinde rău."
- Frunză verde toporaș,
- Iat-un dulce copilaș
- Care-alungă-un fluturaș.
- Unu-aleargă, unul zboară:
- Ciuma-i prinde și-i omoară!
- Frunză verde poamă acră,
- Iată-o babă, iată-o soacră[3]
- Cum o vede Ciuma-ndată
- Dă la fugă spăimântată,
- Culegând în calea ei
- Pruncușorii mititei,
- Nevăstuice tinerele,
- Copilițe gingășele,
- Feciorași cu mintea crudă
- Și bărbați voinici la trudă.
- Ducă-s-ar în pribegie!
- Ducă-s-ar în cea pustie,
- Îndărăt să nu mai vie!
Note
[modifică]- ↑ Spaima răspândită în țară de răutatea ciumei a născut mai multe legende și proverbe. Cel mai caracteristic din toate este proverbul scos pe seama mamelor neomenoase și care zice: Cutare e ciumă, nu e mumă. Asemene se zice de un om rău și dușmănos că l-a fătat ciuma.
- ↑ Aluzie la petele acele negre lăsate de boala ciumei pe trupurile victimelor sale.
- ↑ Un proverb poporal sună în următorul chip:
- Soacră, soacră
- Poamă acră!
- De te-ai coace cât te-ai coace,
- Poamă dulce nu te-ai face.
Ciuma a bântuit țara în mai multe rânduri, pe timpul când hotarele ei dinspre Dunăre și dinspre Bugeac erau expuse călcării dușmanilor. De la așezarea carantinelor însă, ea a fost ferită de grozăviile acelei cumplite epidemii.