Ciobanul

Jump to navigation Jump to search
Ciobanul

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

De mic, sărăcuț de mine,
Crescui tot pe mâini străine.
Sărăcuț de maica mea!
Mă băgai la cioban slugă,
Îmi deteră cață, glugă.
Sărăcuț de maica mea!
Luai oile-n porneală
Să le duc la pășuneală,
Sărăcuț de maica mea!
Lupii-n goană le luară,
Jumătate le mâncară.
Când văzui în cea din urmă
C-o să rămâi fără turmă,
Plec spre bâlci după tocilă
Cu gândul cam pe teșilă.
Când trecui la crâsmă-n vale,
Crâșmăreasa-mi iese-n cale
Și mă strigă: Vin', băiete!
Și să gust vinul îmi dete.
Vinul bun, ocaua mare,
Băui vinul de gustare.
Băui trei zile de vară,
Strigând scoate mereu, cară.
Cu lăutari și cu gloată
Băui, nene, turma toată.
Sărăcuț de maica mea!
Când văzui că după toate
Încă și dator mă scoate,
O capră ce-mi rămăsese
Și prin crânguri se dusese
O luai la căutare
Cât e ziulica mare.
Capra-n deal, capra-i în vale,
Nici că vrea să-mi steie-n cale.
Azvârlii măciuca-n sete,
Capra peste cap se dete.
Alergai cu-o rugioară
S-o junghiu sub bărbioară.
Măcelarii alergară,
Carnea-ndată-o cumpărară,
Și pielea ei tăbăcarii
Și mațele lăutarii.
Iaca veni și românul
Păgubașul și stăpânul,
Mă lega vârtos de coate
Cerând seamă pentru toate,
Sărăcuț de maica mea!
Ș-așa, nene, din beție
Mă trezii în pușcărie!