Ciobănașul

 

Un ciobănaș cu turma lui
      De-abea se mișcă,
Doinind, în dorul nu știu cui,
      Din trișcă.

De mult nici nu mai știi ce vrea,
      Nici ce-i cu dînsul —
Și-și răcorește inima
      Cu plînsul....

Și azi, pe deal, cu turma lui
      De-abea se mișcă.
Doinind, în dorul nu știu cui,
      Din trișcă.

În fruntea turmei lui, mergea
      Cu fața 'n soare,—
Din ochi îi pică o mărgea
      Pe-o floare:

Pe alta 'n gene o strivi
      Și alta pică:
De lacrimi nu poate zări
      Nimică.

Ca orb, în fruntea turmei lui
      De-abea se mișcă,
Doinind, în dorul nu știu cui
      Din trișcă.

O fată de la el din sat,
      Cea mai frumoasă,
S'a dus de mult și n'a mai dat
      Pe-acasă;

De mult nici nu mai știi ce vrea,
      Nici ce-i cu dînsul —
Și-și răcorește inima
      Cu plînsul....