Cine sunt

 

Colo sub o neagră stîncă
Geme rîul spumător;
Pacea nopții e adîncă.
Luna doarme pe un nor.
Și-al meu suflet în tăcere,
De-al său lut dezlănțuit,
Se întreabă cu durere
Viața ce i-a trebuit?
Cine ești? ce-ți pasă ție?
Unde mergi? ce-ți faci tu dor?
Frunzele în vijelie
Știu ce sunt și unde zbor?
Crede, crede și iubește!
Iată, frate-al tău ursit.
Și cînd moartea te lovește,
Să poți zice: „am trăit!”