Cina cea de taină (IKP)

Jump to navigation Jump to search
Cina cea de taină

de
IKP
tradus în română de
Alexei Mateevici


La cina Sa Hristos ședea
De ucenici înconjurat,
Și greaua soartă prevedea
Ce avea degrabă de răbdat...
Adâncă liniște și pace
În taina Lui netulburată;
Orașul și Sinodul tace...
Cu jertfa Lui nevinovată
La masa serii de iertare
Era ființa vânzătoare
A Iudei. Cu privire blândă,
Cu aceeași bunătate sfântă
Hristos la dânsul căuta,
Știind că I-au gătit paharul
De chinuri și cu sânge-n două,
Îi scaldă buzele-n amarul
Durerii pentru lumea nouă...
Adâncă scârbă-L săgeta...
Și mila pentru vânzător,
Și pentru groaznica Lui soartă.
A blândului Mântuitor
Priviri de foc făcea să ardă...
Era atunci frumos nespus
Mântuitorul Iisus,
Când fruntea Sa în jos plecând,
A zis încet, c-un tainic gând
El proroceștile cuvinte:
„De-aicea unul Mă va vinde."
Din răsăritul ce ardea
Venea întunecimea serii...
Cu ucenicii săi ședea
În pacea sfântă a cămării
Din muntele Sion — Hristos.
Mâhnit, cu glasul tânguios,
Rostea amara prorocire:
„Sionul nu se va aprinde
De arderea luminii vie
A dimineții luminoase,
Cu mâna sa cea păcătoasă
Un ucenic de-ai Mei M-a vinde!"
Și toți de scârbă s-au umplut
De-acest cuvânt dumnezeiesc,
Și toți pe rând a ști au vrut
Pe vânzătorul mișelesc.
Și mințile s-au tulburat
Și toți pe rând au întrebat,
Cu frică și cu tremurare:
„Nu eu? Nu eu, Doamne, oare?"
Și cu privirea Lui adâncă
Hristos a zis în mare tângă:
„Necazul omului se șterge
Acum și Fiul Omenirii
La chinul patimilor merge,
La suferința răstignirii.
Vândut va fi El, dar amar
Acelui om ce îl va vinde!"
Privind atunci, ca un tâlhar,
Trăsnit de-a Domnului cuvinte,
Și-ntr-ale inimii adâncuri
Neliniștit, Iuda-ntreabă,
Cu frica inimii lui roabă
Pe Învățător și Dumnezeu:
„Ce, nu Te voi vinde, Doamne, eu?"
Și i-a răspuns: „Ai zis tu singur!"
Martie 1912