Chin

 

Cuarțul crengilor limpezi
Și vinele-ntoarse nostalgic...
Aerul își topea sticla
În chin de apă, nevralgic.

Era dimineață lucidă,
Cu muguri apoși, cu cer nud.
Durerea acută răcise
Alge subțiri de agud.

Și anestezia totală
Cuprinse cerul de apă,
Limpid coagulând serul,
În țevi otrava să-încapă.