Ce-a fost...

Ce-a fost... de Duiliu Zamfirescu

Ce-a fost atunci, s-a dus,
S-a dus și nu mai vine
Cad frunzele de sus,
Uitarea ta, pe mine

Se duc spre răsărit
Cucoarele în clipăt;
Se duc, le-am auzit
Sfâșietorul țipet

S-au dus. Zadarnic trec,
Zadarnic au să vină
Eu nu mai pot, și plec.
Adie tu, sulfină

La colțul unui foc
Gândi-mă-voi anume
Cum n-am avut noroc
De nimenea în lume

Cum ea s-a dus, și cum
O simt atât de-aproape,
Că nu cred nici acum
Că-i prada unei groape

Ochiu lin, ce dormi deschis
Spre lumile senine,
Deșteaptă-mă din vis
Și ia-mă sus cu tine