Catechismul Sturdzan
Transliterație[modifică]
ÎNTREBAREA CREȘT[I]N[EA]SCĂ[modifică]
Întrebare: Creștinu ești?
Răspunsu: Creștinu.
Întrebare: Carele [e] omulu creștinu?
Răspunsu: Omulu creștinu iaste acela omu cine în H[risto]su să creade și viază cumu sântu tocmealele; creade ertăciunea păcateloru de la Tatălu sfântu Domnezeu că i se va da în haru[1] pren I[su]su H[risto]su.
Întrebare: De la cine te chemi creștinu?
Răspunsu: De la H[risto]su.
Întrebare: Cu ce veri adevăra că ești creștinu?
Răspunsu: Cu aceaia că m-am botezatu în numele Tatălui și Fiiului și Duhului sfântu, și crezu în I[su]su H[risto]su.
Întrebare: Cu mai multu cu veri adevăra?
Răspunsu: Cu aceaia că știu rădăcina creștinătăției.
Întrebare: Câte lucrure trebuiaște să știi omulu creștinu?
Răspunsu: Cinci lucrure.
Întrebare: Carele-su acealea?
Răspunsu: Dentâi, Zeace porânceale ale lui Domnezeu. A doa, Credința creștinească. A treia, Tatălu nostru. A patra, Botezulu. A cincia, Cuminecătura.
Întrebare: Pre cine-și deade Domnezeu Zeace cuvintele sale afară?
Răspunsu: Pre Moisi prorocu pre doao table de piatră în vârhulu muntelui de Sinae.
Întrebare: Zi ceale Zeace cuvente.
Răspunsu: Dentâi: Eu sântu Domnulu Domenzeu al tău, pre lângă mene Domnezei striini să n-aibi. A doa: Numele Domnului Domnezeului tău în haru să nu-lu iai pren gura ta, că nevinovatu nu veri fi. A treia: Sărbează Dumeneca. A patra: Tată-tău și mumă-ta cinsteaște-i să veri să aibi zile multe și bune pre pământu. A cincia: Să nu ucizi. A șase: să nu fi curvari. A șaptea: Nu fura. A opta: Să nu fii mărturie strâmbă vecinului tău. A noa: Să nu poftești casa vecinului tău. A zeacea: Să nu poftești vecinului tău nece muiare-i, nece fata-i, nece feciorulu, nece boulu, nece calulu, nece nemica ce iaste al lui.
Întrebare: Iani să grăimu despre hasna[2] celoru zeace cuvinte ale lui Domnezeu, dereptu ce-și deade Domnezeu zeace cuvinte sale afară să ne pentru iale ispăsimu?
Răspunsu: Nu dereptu aceaia că nimerilea nu le poate împlea deplinu.
Întrebare: Dară derep-ce le-au datu afară?
Răspunsu: Dereptu trei folosure. Folosulu dăntâi: cumu noi păcatele noastre să le potemu cunoaște den ei pre noi să ne smerimu și să meargemu la vraciu la I[su]su H[risto]su. Alu doile folosu: cumu ne deade zeace cuvintele sale să învățămu fapte bune creștiniloru și viață bună. A treia folosu: cumu oameni făcători de rău să se întoarcă cătră Domnezeu.
Întrebare: Deaca ne-au datu Domnezeu cuventele sale afară să ne ispăsimu pentru iale, dară pren ce ne vămu ispăsi?
Răspunsu: Pren credința dereaptă.
Întrebare: Cene învață pre credința dereaptă?
Răspunsu: Evanghelia.
Întrebare: Ce e Evanghelia?
Răspunsu: Bună vestire și veselie de la Tatălu sfântu Domnezeu, cumu noao ne va erta toate păcatele dereptu I[su]su H[risto]su.
Întrebare: Pre cine-și deade Domnezeu Evanghelia sa afară?
Răspunsu: Pre Fiiu lui celu sfântu să pre cine porânci noao bucurie și milă și ertăciunea păcateloru.
Întrebare: Ce e dară credința ceaia ce noao trebuiaște să ne ispăsimu?
Răspunsu: Nădeajde în mila Tatălui sfântu Domnezeu dereptu moartea Fiiului celu sfântu.
Întrebare: Zi credința ce-au făcutu 12 Ap[o]s[to]li.
Răspunsu: Capu dintâi de fapta lumiei. Crezu întru Dumnezeu, în Tatălu putearniculu, făcătoriulu ceriului și alu pământului, văzuteloru și nevăzuteloru. Capu al doile de scumpăratu. Și întru unulu Domnu I[su]su H[risto]su, Fiiulu lui Domnezeu, ce-au născutu dinioară, însă den Tatălu născutu mainte de toate veacure. Lumină de la lumină, Domnezeu dereptu den Domnezeu dereptu, născutu însă nefăcutu, unulu, cu Tată, pren cine toate făcute sântu. Dereptu noi oamenii și dereptu ispăsenie noastră venit-au den ceriu și au născutu den Duhulu sf[â]ntu și în Mariia fată omu fu. Răsticnitu-se-au dereptu noi suptu Pilatu den Pontu, chinuitu și îngropatu și învise a treia zi după scriptură și să sui în ceriu și șădea a dereapta Tatălui și iară vene-va cu slavă a judeca viii și morții, că împărățiia lui nu iaste obârșenie. Capu al treile de sfinție. Și în Duhulu sf[â]ntu Domnulu ce vii face, însă de la Tatălu vine și în Tatălu și în Fiiulu să ne închinămu și slăvimu, cumu au grăitu prorocii. Și într-una sf[â]ntă a săborului Apostoliloru beseareca, mărturiseaște un botezu să să iarte păcatele, așteptămu sculatulu morțiloru și veri fi viu în vecie. Aminu.
Întrebare: Ce iaste a treia parte ce trebuiaște creștinului să știe?
Răspunsu: Iaste Tatălu nostru ce-au învățatu însuși I[su]su H[risto]su pre Ap[o]s[to]li. Mathei 16 și L[u]c[a] 55.
Întrebare: Zi ocenași rumâneaște să înțeleagemu.
Răspunsu: Tatălu nostru ce ești în ceriu, sfințească-se numele tău, să vie împărăție-ta, fie voia ta, cumu în ceriu așa și pre pământu. Pita noastră sățioasă dă-ne noao astăzi, și iartă noao greșalele noastre, cumu ertămu și noi greșițiloru noștri, și nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaște pre noi de hicleanulu. Că a ta e împărăție și putearea și slava în vecie. Aminu.
Întrebare: Câte rândure de lucrure să ne cuprindemu în rugăciune?
Răspunsu: Doao.
Întrebare: Carele-su acealea?
Răspunsu: Milcuitura și datulu de haru.
Întrebare: Ce iaste milcuitura și datulu de haru?
Răspunsu: Milcuitura iaste aceaia cându ceremu ceva de la Domnezeu și avemu greu și nevoiă noastră sfântulu numele al lui pre agiutoriu să-lu chemămu.
Întrebare: Ce e datu de haru?
Răspunsu: Datulu de haru iaste aceaia cându ne aducemu aminte despre toate faptele bune ale lui Domnezeu și dămu haru lui pren H[risto]su.
Întrebare: Câte lucrure trebuescu să fie în rugăciune?
Răspunsu: Cinci lucrure. Dentâi porâncealele că Domnezeu au porâncitu și au lăsatu să rugămu. A doao făgăduitu-ne-au că ne va pre noi asculta. A treia credința că toate făgăduiturile lui Domnezeu cu credință numai să le putemu cuprinde la noi. A patra cearere greu și nevoie sufletului și trupului. A cincia în al cui nume trebuiaște să cearemu să veri să știi numai numele lui I[su]su H[risto]su.
Întrebare: Câte ceareri sântu în Tatălu nostru?
Răspunsu: Șapte ceareri sântu. Trei-su din iale de viața de veacu. Patru cearere despre viiața aceștii lumi.
Întrebare: Ce iaste a patra parte ce trebuiaște să știe creștinulu?
Răspunsu: Botezulu cumu au scrisu sfântulu Matheiu Evanghelistulu capu mai apoi unde zise Domnulu Dumnezeulu nostru I[su]su H[risto]su: Păsați în toată lumea, învățați toate limbile, botezați în numele Tatălui sf[â]ntu! Și iară zice în Ev[an]ghelie lui Marco capu mai apoi: Cine va creade și va fi botezatu ispăsitu va fi, cine iară nu va creade peritu va fi.
Întrebare: Ce iaste a cincia parte ce trebuiaște creștinului să știe?
Răspunsu: Cumenecătura de la preastolu, ce iaste scrisă de sfinții Evanghelisti M[a]the[iu] 106, M[a]r[cu] 64, Luc[a] 109, și sfântulu Pavelu Ap[o]s[to]lu.
Întrebare: Zi ceale cuvinte!
Răspunsu: Domnulu Domnezeu I[su]su H[risto]su după cină loo pită și bl[a]goslovi și frâmse și deade uceniciloru săi și zise: luați și mâncați, că acesta iaste trupulu mieu, ce se deade dereptu voi; aceasta faceți cându veți face pomeana mea. Așișdere și păharu luo după cină și bl[a]goslovi și deade uceniciloru săi și zise: beați toți dentr-însu, acesta iaste singele mieu de leage noao, ce se va vărsa dereptu voi, dereptu mulți să vă iarte păcatele; aceasta faceți pururilea cându veți face pomeana mea.
Scris-amu eu popa Grigorie din Măhaciu, în zilele lui Batăru Buldujariu craiu carte: ciri să va întreba cu altulu să știe răspunde; iară numărulu ailoru de la Adamu 7115 ai, de la nașterea lui H[risto]su 1607 ai.