Carta Organizației Națiunilor Unite

Salt la: navigare, căutare

Preambul[modifică]

NOI, POPOARELE NAȚIUNILOR UNITE,

hotărâte să izbăvim generațiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieți de om, a provocat omenirii suferințe de nespus, să ne reafirmăm credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și a femeilor, precum și a națiunilor mari și mici, să creăm condițiile necesare menținerii justiției și respectării obligațiilor decurgând din tratate și alte izvoare ale dreptului internațional, să promovăm progresul social și condiții mai bune de trai într-o mai mare libertate,

ȘI ÎN ACESTE SCOPURI

să practicăm toleranța și să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forțele pentru menținerea păcii și securității internaționale, să acceptăm principii și să instituim metode care să garanteze că forța armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituțiile internaționale pentru promovarea progresului economic și social al tuturor popoarelor,

AM HOTĂRÂT SĂ NE UNIM EFORTURILE PENTRU ÎNFĂPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE.


Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanții lor, reuniți în orașul San Francisco și având depline puteri, recunoscute ca valabile și date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Națiunilor Unite și înființează prin aceasta o organizație internațională care se va numi Națiunile Unite.

Capitolul I: Scopuri și principii[modifică]

Articolul 1

Scopurile Națiunilor Unite sunt următoarele:

1. Să mențină pacea și securitatea internațională, și, în acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor împotriva păcii și pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii și să înfăptuiască, prin mijloace pașnice și în conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar putea duce la o încălcare a păcii;

2. Să dezvolte relații prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalității în drepturi a popoarelor și dreptului lor de a dispune de ele însele, și să ia oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale;

3. Să realizeze cooperarea internațională în rezolvarea problemelor internaționale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea și încurajarea respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;

4. Să fie un centru în care să se armonizeze eforturile națiunilor către atingerea acestor scopuri comune.

Articolul 2

în urmărirea scopurilor enunțate în Articolul 1, Organizația Națiunilor Unite și Membrii săi trebuie să acționeze în conformitate cu următoarele Principii:

1. Organizația este întemeiată pe principiul egalității suverane a tuturor Membrilor ei.

2. Toți Membrii Organizației, spre a asigura tuturor drepturile și avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie să-și îndeplinească cu bună-credință obligațiile asumate potrivit prezentei Carte.

3. Toți Membrii Organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice în așa fel încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția să nu fie puse în primejdie.

4. Toți Membrii Organizației se vor abține, în relațiile lor internaționale, de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea ei, fie împotriva integrității teritoriale ori independenței politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite.

5. Toți Membrii Națiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acțiune întreprinsă de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte și se vor abține de a da ajutor vreunui stat împotriva căruia Organizația întreprinde o acțiune preventivă sau de constrângere.

6. Organizația va asigura ca Statele care nu sunt Membre ale Națiunilor Unite să acționeze în conformitate cu aceste principii, în măsura necesară menținerii păcii și securități internaționale.

7. Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va autoriza Națiunile Unite să intervină în chestiuni care aparțin esențial competenței interne a unui Stat și nici nu va obliga pe Membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însă întru nimic atingere aplicării măsurilor de constrângere prevăzute în Capitolul VII.

Capitolul II: Membri[modifică]

Articolul 3

Sunt Membri originari ai Organizației Națiunilor Unite Statele care, participând la Conferința Națiunilor Unite de la San Francisco pentru organizația internațională sau semnând mai înainte Declarația Națiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semnează prezenta Cartă și o ratifică în conformitate cu Articolul 110.

Articolul 4

1. Pot deveni Membri ai Națiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care acceptă obligațiile din prezenta Cartă și care, după aprecierea Organizației, sunt capabile și dispuse să le îndeplinească.

2. Admiterea ca Membru al Națiunilor Unite a oricărui Stat care îndeplinește aceste condiții se va face printr-o hotărâre a Adunării Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate.

Articolul 5

Un Membru al Națiunilor Unite împotriva căruia Consiliul de Securitate a întreprins o acțiune preventivă sau de constrângere poate fi suspendat de către Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, din exercițiul drepturilor și privilegiilor decurgând din calitatea de Membru. Exercițiul acestor drepturi și privilegii poate fi restabilit de Consiliul de Securitate.

Articolul 6

Un Membru al Națiunilor Unite care încalcă în mod persistent principiile cuprinse în prezenta Cartă poate fi exclus din Organizație de Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.

Capitolul III: Organe[modifică]

Articolul 7

1. Se înființează ca organe principale ale Organizației Națiunilor Unite: o Adunare Generală, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic și Social, un Consiliu de Tutelă, o Curte Internațională de Justiție și un Secretariat.

2. Organele subsidiare care s-ar învedera necesare vor putea fi înființate în conformitate cu prezenta Cartă.

Articolul 8

Națiunile Unite nu vor impune nici o restricție participării, în condiții egale, a bărbaților și femeilor la orice funcție din cadrul organelor ei principale și subsidiare.

Capitolul IV: Adunarea Generală[modifică]

Componență

Articolul 9

1. Adunarea Generală va fi alcătuită din toți Membrii Națiunilor Unite.

2. Fiecare Membru va avea cel mult cinci reprezentanți în Adunarea Generală.

Funcții și puteri

Articolul 10

Adunarea Generală poate discuta orice chestiuni sau cauze care intră în cadrul prezentei Carte sau care se referă la puterile și funcțiile vreunuia din organele prevăzute în prezenta Cartă și, sub rezerva dispozițiilor Articolului 12, poate face recomandări Membrilor Națiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizației și Consiliului de Securitate în oricare asemenea chestiuni sau cauze.

Articolul 11

1. Adunarea Generală poate examina principiile generale de cooperare pentru menținerea păcii și securității internaționale, inclusiv principiile care guvernează dezarmarea și reglementarea înarmărilor, și poate face recomandări cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizației Națiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizației și Consiliului de Securitate.

2. Adunarea Generală poate discuta orice probleme privitoare la menținerea păcii și securității internaționale, care îi vor fi fost supuse de către oricare Membru al Națiunilor Unite sau de către Consiliul de Securitate ori, în conformitate cu Articolul 35, paragraful 2, de către un Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite și, sub rezerva dispozițiilor Articolului 12, poate face recomandări în privința oricărei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate, fie Consiliului de Securitate, fie Statelor și Consiliului de Securitate. Orice asemenea problemă care reclamă să se întreprindă o acțiune va fi deferită de Adunarea Generală Consiliului de Securitate înainte sau după discutarea ei.

3. Adunarea Generală poate atrage atenția Consiliului de Securitate asupra situațiilor care ar putea pune în primejdie pacea și securitatea internațională.

4. Puterile Adunării Generale, prevăzute în acest Articol, nu limitează domeniul general de aplicare al Articolului 10.

Articolul 12

1. Cât timp Consiliul de Securitate exercită, în privința unui diferend sau a unei situații, funcțiile care îi sunt atribuite prin prezenta Cartă, Adunarea Generală nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situație, decât dacă Consiliul de Securitate îi cere aceasta.

2. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunoștința Adunării Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la menținerea păcii și securității internaționale de care se ocupă Consiliul de Securitate; de asemenea, el va înștiința Adunarea Generală, iar dacă Adunarea Generală nu este în sesiune, pe Membrii Națiunilor Unite, de îndată ce Consiliul de Securitate încetează de a se mai ocupa de acele probleme.

Articolul 13

1. Adunarea Generală va iniția studii și va face recomandări în scopul:

a. de a promova cooperarea internațională în domeniul politic și de a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internațional și codificarea lui;

b. de a promova cooperarea internațională în domeniile economic, social, cultural, al învățământului și sănătății și de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

2. Celelalte răspunderi, funcții și puteri ale Adunării Generale, referitoare la problemele menționate în paragraful 1b de mai sus, sunt enunțate în Capitolele IX și X.

Articolul 14

Sub rezerva dispozițiilor Articolului 12, Adunarea Generală poate recomanda măsuri pentru aplanarea pașnică a oricărei situații, indiferent de origine, pe care o consideră de natură a dăuna bunăstării generale sau relațiilor prietenești între Națiuni, inclusiv a situațiilor rezultând dintr-o încălcare a dispozițiilor prezentei Carte, care enunță Scopurile și Principiile Națiunilor Unite.

Articolul 15

1. Adunarea Generală va primi și examina rapoarte anuale și speciale ale Consiliului de Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seamă asupra măsurilor pe care Consiliul de Securitate le-a hotărât sau le-a luat pentru menținerea Păcii și securității internaționale.

2. Adunarea Generală va primi și examina rapoartele celorlalte organe ale Națiunilor Unite.

Articolul 16

Adunarea Generală va îndeplini în privința sistemului internațional de tutelă funcțiile care-i sunt atribuite prin Capitolele XII și XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutelă referitoare la teritoriile care nu sunt desemnate drept zone strategice.

Articolul 17

1. Adunarea Generală va examina și aproba bugetul Organizației.

2. Cheltuielile Organizației sunt suportate de Membri, potrivit repartizării stabilite de Adunarea Generală.

3. Adunarea Generală va examina și aproba orice acorduri financiare și bugetare încheiate cu instituțiile specializate la care se referă Articolul 57 și va examina bugetele administrative ale acestor instituții, spre a le face recomandări.

Votare

Articolul 18

1. Fiecare membru al Adunării Generale dispune de un vot.

2. Hotărârile Adunării Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de două treimi a membrilor prezenți și votanți. Vor fi considerate probleme importante: recomandările cu privire la menținerea păcii și securității internaționale, alegerea membrilor nepermanenți ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic și Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutelă, în conformitate cu paragraful 1 c al Articolului 86, admiterea de noi Membri în Organizație, suspendarea drepturilor și privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la funcționarea sistemului de tutelă și problemele bugetare.

3. Hotărârile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme asupra cărora să se decidă cu o majoritate de două treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor prezenți și votanți.

Articolul 19

Un Membru al Națiunilor Unite care este în întârziere cu plata contribuțiilor sale financiare către Organizație nu va putea participa la vot în Adunarea Generală dacă totalul arieratelor egalează sau depășește contribuția datorată de el pentru ultimii doi ani împliniți. Adunarea Generală poate totuși permite acestui Membru să ia parte la vot în cazul în care constată că neplata se datorează unor împrejurări independente de voința lui.

Procedură

Articolul 20

Adunarea Generală se va întruni în sesiuni anuale ordinare și, când împrejurările o cer, în sesiuni extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Secretarul General la cererea Consiliului de Securitate sau a majorității Membrilor Națiunilor Unite.

Articolul 21

Adunarea Generală va stabili propriile sale reguli de procedură. Ea își va desemna Președintele pentru fiecare sesiune.

Articolul 22

Adunarea Generală poate înființa organele subsidiare pe care le socotește necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale.

Capitolul V: Consiliul de Securitate[modifică]

Componență

Articolul 23

1. Consiliul de Securitate va fi alcătuit din cincisprezece membri ai Națiunilor Unite. Republica China, Franța, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii vor fi membri permanenți al Consiliului de Securitate. Adunarea Generală va alege alți zece Membri ai Organizației ca membri nepermanenți ai Consiliului de Securitate, ținând în special seama în primul rând de contribuția Membrilor Națiunilor Unite la menținerea păcii și securității internaționale și la înfăptuirea celorlalte scopuri ale Organizației și, de asemenea, de o repartiție geografică echitabilă.

2. Membrii nepermanenți ai Consiliului de Securitate vor fi aleși pe o perioadă de doi ani. La prima alegere de membri nepermanenți, după sporirea numărului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adăugați vor fi aleși pe o perioadă de un an. Membrii al căror mandat expiră nu vor putea fi realeși imediat.

3. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant în Consiliu.

Funcții și puteri

Articolul 24

1. Spre a asigura acțiunea rapidă și eficace a Organizației, Membrii săi conferă Consiliului de Securitate răspunderea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale și recunosc că, îndeplinindu-și îndatoririle impuse de această răspundere, Consiliul de Securitate acționează în numele lor.

2. în îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va acționa în conformitate cu Scopurile și Principiile Națiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru îndeplinirea acestor îndatoriri sunt definite în Capitolele VI, VII, VIII și XII.

3. Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunării Generale rapoarte anuale și, când va fi necesar, rapoarte speciale.

Articolul 25

Membrii Națiunilor Unite sunt de acord să accepte și să execute hotărârile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Cartă.

Articolul 26

În scopul de a promova stabilirea și menținerea păcii și securității internaționale, fără a folosi pentru înarmări decât un minimum din resursele umane și economice ale lumii, Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, prevăzut în Articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Națiunilor Unite în vederea stabilirii unui sistem de reglementare a înarmărilor.

Votare

Articolul 27

1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri.

3. Hotărârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri, cuprinzând și voturile concordante ale tuturor Membrilor permanenți, cu condiția ca, în cazul hotărârilor care se adoptă în temeiul Capitolului VI și al Articolului 52, paragraful 3, o parte la un diferend să se abțină de la votare.

Procedură

Articolul 28

1. Consiliul de Securitate va fi astfel organizat încât să-și poată exercita funcțiile fără întrerupere. în acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie să aibă oricând un reprezentant la Sediul Organizației.

2. Consiliul de Securitate va tine ședințe periodice, la care fiecare dintre membrii săi poate, dacă dorește, să fie reprezentat de un membru al guvernului său ori de un alt reprezentant special desemnat.

3. Consiliul de Securitate poate ține ședințe în alte locuri decât Sediul Organizației, pe care le socotește cele mai indicate pentru a-i înlesni lucrările.

Articolul 29

Consiliul de Securitate poate înființa organele subsidiare pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale.

Articolul 30

Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Președintelui său.

Articolul 31

Orice Membru al Națiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate participa, fără drept de vot, la discutarea oricărei probleme supuse Consiliului de Securitate, ori de câte ori acesta consideră că interesele acelui Membru sunt afectate în mod special.

Articolul 32

Orice Membru al Națiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate sau orice Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite, dacă este parte într-un diferend examinat de Consiliul de Securitate, va fi invitat să participe, fără drept de vot, la discuțiile cu privire la acel diferend. Consiliul de Securitate va determina condițiile pe care le consideră juste pentru participarea unui Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite.

Capitolul VI: Rezolvarea pașnică a diferendelor[modifică]

Articolul 33

1. Părțile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menținerea păcii și securității internaționale trebuie să caute să-1 rezolve, înainte de toate, prin tratative, anchetă, mediație, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizații sau acorduri regionale sau prin alte mijloace pașnice, la alegerea lor.

2. Consiliul de Securitate, când socotește necesar, invită părțile să-și rezolve diferendul prin asemenea mijloace.

Articolul 34

Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situație care ar putea duce la fricțiuni internaționale sau ar putea da naștere unui diferend, în scopul de a stabili dacă prelungirea diferendului sau situației ar putea pune în primejdie menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul 35

1. Orice Membru al Națiunilor Unite poate atrage atenția Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend sau situații de natura celor menționate în Articolul 34.

2. Un Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite poate atrage atenția Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend la care este parte dacă acceptă în prealabil, în privința acelui diferend, obligațiile de rezolvare pașnică prevăzute în prezenta Cartă.

3. Acțiunile întreprinse de Adunarea Generală în chestiunile asupra cărora i se atrage atenția în temeiul Articolului de față vor fi supuse dispozițiilor Articolelor 11 și 12.

Articolul 36

1. Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al unui diferend de natura celor menționate în Articolul 33 ori al unei situații similare, să recomande procedurile sau metodele de aplanare corespunzătoare.

2. Consiliul de Securitate va lua în considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului deja adoptate de părți.

3. Făcând recomandări în temeiul prezentului Articol, Consiliul de Securitate va tine seama și de faptul că, în regulă generală, diferendele de ordin juridic trebuie să fie supuse de părți Curții Internaționale de Justiție, în conformitate cu dispozițiile Statutului Curții.

Articolul 37

1. În cazul în care părțile la un diferend de natura celor menționate în Articolul 33 nu reușesc sâ-1 rezolve prin mijloacele indicate în acel Articol, ele îl vor supune Consiliului de Securitate.

2. În cazul în care Consiliul de Securitate socotește că prelungirea diferendului ar putea, în fapt, să pună în primejdie menținerea păcii și securității internaționale, el va hotărî dacă trebuie să acționeze în temeiul Articolului 36 sau să recomande condițiile de rezolvare pe care le va considera potrivite.

Articolul 38

Fără a se aduce atingere dispozițiilor Articolelor 33-37, Consiliul de Securitate poate, dacă toate părțile la un diferend cer aceasta, să facă recomandări părților în scopul rezolvării pașnice a diferendului.

Capitolul VII: Acțiunea în caz de amenințări împotriva păcii, de încălcări ale păcii și de acte de agresiune[modifică]

Articolul 39

Consiliul de Securitate va constata existența unei amenințări împotriva păcii, a unei încălcări a păcii sau a unui act de agresiune și va face recomandări ori va hotărî ce măsuri vor fi luate, în conformitate cu Articolele 41 și 42, pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale.

Articolul 40

Pentru a preîntâmpina o agravare a situației, Consiliul de Securitate poate ca, înainte de a face recomandări sau a hotărî asupra măsurilor care trebuie luate în conformitate cu Articolul 39, să invite părțile interesate să se conformeze măsurilor provizorii pe care le consideră necesare sau de dorit. Asemenea măsuri provizorii nu vor prejudicia întru nimic drepturile, pretențiile sau poziția părților interesate. Consiliul de Securitate va tine seama în modul cuvenit de neexecutarea acestor măsuri provizorii.

Articolul 41

Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea forței armate, trebuie luate spre a se da urmare hotărârilor sale și poate cere Membrilor Națiunilor Unite să aplice aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea totală sau parțială a relațiilor economice și a comunicațiilor feroviare, maritime, aeriene, poștale, telegrafice, prin radio și a altor mijloace de comunicație, precum și ruperea relațiilor diplomatice.

Articolul 42

În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile prevăzute în Articolul 41 nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forțe aeriene, navale sau terestre, orice acțiune pe care o consideră necesară pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale. Această acțiune poate cuprinde demonstrații, măsuri de blocadă și alte operațiuni executate de forțe aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Națiunilor Unite.

Articolul 43

1. Toți Membrii Națiunilor Unite, spre a contribui la menținerea păcii și securității internaționale, se obligă să pună la dispoziția Consiliului de Securitate, la cererea sa și în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forțele armate, asistența și înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale.

2. Acordul sau acordurile menționate mai sus vor stabili efectivele și natura acestor forțe, gradul lor de pregătire și amplasarea lor generală, precum și natura înlesnirilor și asistenței care urmează să fie acordate.

3. Acordul sau acordurile vor fi negociate cât mai curând posibil, la inițiativa Consiliului de Securitate. Ele se vor încheia între Consiliul de Securitate și Membri ai Organizației, sau între Consiliul de Securitate și grupuri de Membri ai Organizației și vor fi supuse ratificării statelor semnatare, în conformitate cu procedura lor constituțională.

Articolul 44

Atunci când Consiliul de Securitate a hotărât să recurgă la forță, el trebuie, înainte de a cere unui Membru nereprezentat în Consiliu să pună la dispoziție forțe armate, în executarea obligațiilor asumate de acesta în temeiul Articolului 43, să invite pe acel Membru ca, dacă dorește, să participe la luarea hotărârilor Consiliului de Securitate privind folosirea contingentelor de forțe armate ale acelui Membru.

Articolul 45

Spre a permite Organizației să ia măsuri urgente de ordin militar, Membrii Națiunilor Unite vor menține contingente naționale de forțe aeriene imediat utilizabile pentru o acțiune combinată de constrângere internațională. Efectivele și gradul de pregătire ale acestor contingente, precum și planurile pentru acțiunea lor combinată vor fi stabilite de către Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, în limitele indicate prin acordul sau acordurile speciale, menționate în Articolul 43.

Articolul 46

Planurile pentru folosirea forțelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu ajutorul Comitetului de Stat-Major.

Articolul 47

1. Se va înființa un Comitet de Stat-Major pentru a sfătui și asista Consiliul de Securitate în toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate pentru menținerea păcii și securității internaționale, la folosirea și comanda forțelor puse la dispoziția sa, la reglementarea înarmărilor și la eventuala dezarmare.

2. Comitetul de Stat-Major va fi alcătuit din Șefii Statelor-Majore ale membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate sau din reprezentanții lor. Orice Membru al Națiunilor Unite care nu este reprezentant permanent în Comitet va fi invitat de către Comitet să i se asocieze când participarea acelui Membru la lucrările lui este necesară pentru buna îndeplinire a îndatoririlor Comitetului.

3. Comitetul de Stat-Major va răspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de conducerea strategică a oricăror forțe armate puse la dispoziția Consiliului de Securitate. Problemele privind comanda unor asemenea forțe vor fi reglementate ulterior.

4. Cu autorizația Consiliului de Securitate și după consultarea cu organizațiile regionale corespunzătoare, Comitetul de Stat-Major poate înființa subcomitete regionale.

Articolul 48

1. Măsurile necesare executării hotărârilor Consiliului de Securitate în scopul menținerii păcii și securității internaționale vor fi luate de toți Membrii Națiunilor Unite sau de unii dintre ei, după cum va stabili Consiliul de Securitate.

2. Aceste hotărâri vor fi executate de Membrii Națiunilor Unite atât direct cât și prin acțiunea lor în cadrul organismelor internaționale corespunzătoare din care fac parte.

Articolul 49

Membrii Națiunilor Unite se vor asocia spre a-și acorda reciproc asistență în executarea măsurilor hotărâte de Consiliul de Securitate.

Articolul 50

Dacă Consiliul de Securitate ia măsuri preventive sau de constrângere împotriva unui Stat, orice alt Stat, indiferent dacă este sau nu Membru al Națiunilor Unite, care întâmpină dificultăți economice deosebite, ivite ca urmare a executării acelor măsuri, va avea dreptul să consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultăți.

Articolul 51

Nici o dispozitie din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Națiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de autoapărare vor fi aduse imediat la cunoștința Consiliului de Securitate și nu vor afecta în nici un fel puterea și îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricând acțiunile pe care le va socoti necesare pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale.

Capitolul VIII: Acorduri regionale[modifică]

Articolul 52

1. Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu se opune existenței unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind menținerea păcii și securității internaționale care sunt susceptibile de acțiuni cu caracter regional, cu condiția ca asemenea acorduri sau organisme, precum și activitatea lor, să fie compatibile cu Scopurile și Principiile Organizației.

2. Membrii Națiunilor Unite care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea pașnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate.

3. Consiliul de Securitate va încuraja dezvoltarea rezolvării pașnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din inițiativa Statelor interesate, fie din propria sa inițiativă.

4. Articolul de față nu aduce întru nimic atingere aplicării Articolelor 34 și 35.

Articolul 53

1. Consiliul de Securitate va folosi, dacă este cazul, asemenea acorduri sau organisme regionale pentru aplicarea acțiunilor de constrângere sub autoritatea sa. Nici o acțiune de constrângere nu va fi însă întreprinsă, în temeiul acestor acorduri regionale sau de către organismele regionale, fără autorizația Consiliului de Securitate; sunt exceptate măsurile împotriva oricărui Stat inamic, în sensul definiției paragrafului 2 din Articolul de față, prevăzute în Articolul 107 sau în acordurile regionale, îndreptate împotriva reluării unei politici agresive de către un asemenea Stat, până când se va putea încredința Organizației, la cererea guvernelor interesate, sarcina de a preîntâmpina orice nouă agresiune din partea unui asemenea Stat.

2. Termenul de „Stat inamic”, așa cum este folosit în paragraful 1 din Articolul de față, se aplică oricărui Stat care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost inamicul oricăruia dintre semnatarii prezentei Carte.

Articolul 54

Consiliul de Securitate trebuie să fie în permanență deplin informat asupra acțiunilor întreprinse sau preconizate în temeiul acordurilor regionale sau de către organismele regionale în scopul menținerii păcii și securității internaționale.


Capitolul IX: Cooperarea economică și socială internațională[modifică]

Articolul 55

în scopul de a crea condițiile de stabilitate și bunăstare necesare unor relații pașnice și prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalității în drepturi a popoarelor și al dreptului lor de a dispune de ele însele, Națiunile Unite vor promova:

a. ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a forței de muncă și condiții de progres și dezvoltare economică și socială;

b. rezolvarea problemelor internaționale în domeniile economic, social, al sănătătii și al altor probleme conexe; cooperarea internațională în domeniile culturii și învățământului;

c. respectarea universală și efectivă a drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

Articolul 56

Toți Membrii se obligă să întreprindă acțiuni în comun și separat, în cooperare cu Organizația, pentru realizarea scopurilor enunțate în Articolul 55.

Articolul 57

1. Diferitele instituții specializate, înfiintate prin acorduri interguvernamentale și având, potrivit statutelor lor, largi atribuții internaționale în domeniile economic, social, cultural, al învățământului, sănătății și alte domenii conexe, vor fi puse în legătură cu Națiunile Unite în conformitate cu dispozițiile Articolului 63.

2. Instituțiile astfel puse în legătură cu Națiunile Unite sunt desemnate mai jos prin expresia „instituții specializate".

Articolul 58

Organizația va face recomandări pentru coordonarea programelor și activităților instituțiilor specializate.

Articolul 59

Organizația va iniția, când este cazul, tratative între statele interesate în vederea înființării oricăror noi instituții specializate necesare pentru îndeplinirea scopurilor enunțate în Articolul 55.

Articolul 60

Răspunderea pentru îndeplinirea funcțiilor Organizației, enunțate în Capitolul de fată, va reveni Adunării Generale și, sub autoritatea Adunării Generale, Consiliului Economic și Social, care va avea în acest scop puterile stabilite în Capitolul X.


Capitolul X: Consiliul Economic și Social[modifică]

Componență

Articolul 61

1. Consiliul Economic și Social va fi alcătuit din cincizeci și patru de Membri ai Națiunilor Unite aleși de Adunarea Generală.

2. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 3, optsprezece membri ai Consiliului Economic și Social vor fi aleși în fiecare an pentru o perioadă de trei ani. Un membru al cărui mandat expiră va putea fi reales imediat.

3. La prima alegere după sporirea numărului de membri ai Consiliului Economic și Social de la douăzeci și șapte la cincizeci și patru, pe lângă membrii aleși în locul celor nouă membri ale căror mandate expiră la sfârșitul acelui an, vor fi aleși încă douăzeci și șapte membri. Mandatul a nouă dintre acești douăzeci și șapte membri adăugați va expira după un an, iar al altor nouă membri după doi ani potrivit dispozițiilor Adunării Generale.

4. Fiecare membru al Consiliului Economic și Social va avea un reprezentant în Consiliu.

Funcții și puteri

Articolul 62

1. Consiliul Economic și Social poate efectua sau iniția studii și rapoarte privind probleme internaționale în domeniile economic, social, cultural, al învățământului, al sănătății și în alte domenii conexe și poate face recomandări în privința tuturor acestor probleme Adunării Generale, Membrilor Națiunilor Unite și instituțiilor specializate interesate.

2. El poate face recomandări în scopul de a promova respectarea efectivă a drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți.

3. El poate pregăti, spre a fi supuse Adunării Generale, proiecte de convenții în probleme de competența sa.

4. El poate convoca, în conformitate cu regulile fixate de Națiunile Unite, Conferințe internaționale în probleme de competența sa.

Articolul 63

1. Consiliul Economic și Social poate încheia cu oricare dintre instituțiile la care se referă Articolul 57 acorduri stabilind condițiile în care instituția respectivă va fi pusă în legătură cu Națiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobării Adunării Generale.

2. El poate coordona activitatea instituțiilor specializate prin consultări cu ele și prin recomandări adresate acestor instituții, precum și prin decomandări adresate Adunării Generale și Membrilor Națiunilor Unite.

Articolul 64

1. Consiliul Economic și Social poate lua măsurile potrivite spre a obține rapoarte periodice din partea instituțiilor specializate. El poate conveni cu Membri Națiunilor Unite și cu instituțiile specializate spre a obține rapoarte privind măsurile luate în executarea propriilor sale recomandări și a recomandărilor Adunării Generale în probleme de competența Consiliului.

2. El poate comunica Adunării Generale observațiile sale asupra acestor rapoarte.

Articolul 65

Consiliul Economic și Social poate da informații Consiliului de Securitate și îi va da asistentă, la cererea acestuia.

Articolul 66

1. Consiliul Economic și Social va îndeplini, în executarea recomandărilor Adunării Generale, funcțiile care intră în Competenta sa.

2. El poate, cu aprobarea Adunării Generale, să îndeplinească serviciile pe care i le-ar cere Membri ai Națiunilor Unite sau instituții specializate.

3. El va îndeplini celelalte funcții specificate în alte părți din prezenta Cartă sau care îi pot fi atribuite de Adunarea Generală.

Votare

Articolul 67

1. Fiecare membru al Consiliului Economic și Social dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului Economic și Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a membrilor prezenți și votanți.

Procedură

Articolul 68

Consiliul Economic și Social va înființa comisii pentru problemele economice și sociale și pentru promovarea drepturilor omului, precum și orice alte comisii necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale.

Articolul 69

Consiliul Economic și Social va invita orice Membru al Națiunilor Unite să participe, fără drept de vot, la dezbaterile sale asupra oricăror probleme care prezintă un interes special pentru acel Membru.

Articolul 70

Consiliul Economic și Social poate lua măsuri pentru participarea, fără drept de vot, a reprezentanților instituțiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor înființate de el, precum și pentru participarea propriilor săi reprezentanți la dezbaterile instituțiilor specializate.

Articolul 71

Consiliul Economic și Social va putea lua orice măsuri potrivite pentru consultarea organizațiilor neguvernamentale care se ocupă cu probleme de competența sa. Aceste măsuri se pot aplica unor organizații internaționale și, dacă este cazul, unor organizații naționale, după consultare cu Membrul Națiunilor Unite interesat în aceasta.

Articolul 72

1. Consiliul Economic și Social va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a președintelui său.

2. Consiliul Economic și Social se va întruni după necesități, potrivit cu regulile sale de procedură, care vor cuprinde dispoziții pentru convocarea Consiliului la cererea majorității membrilor săi.

Capitolul XI: Declarație privind teritoriile care nu se autoguvernează[modifică]

Articolul 73

Membrii Națiunilor Unite care au sau care își asumă răspunderea pentru administrarea unor teritorii ale căror popoare nu au atins încă un grad deplin de autoguvernare recunosc principiul că interesele locuitorilor acestor teritorii au întâietate. Ei acceptă ca o misiune sacră obligația de a promova la maximum bunăstarea locuitorilor acestor teritorii, în cadrul sistemului de pace și securitate internațională stabilit prin prezenta Cartă, și în acest scop:

a. de a asigura, cu respectarea cuvenită a culturii popoarelor în cauză, progresul lor politic, economic, social și în domeniul educatiei, tratamentul lor echitabil și protecția lor împotriva abuzurilor;

b. de a dezvolta capacitatea lor de a se auto-guverna, de a ține seama în modul cuvenit de năzuințele politice ale acestor popoare și de a le ajuta în dezvoltarea progresivă a instituțiilor lor politice libere, potrivit cu condițiile specifice fiecărui teritoriu și ale poporului său și cu gradul lor diferit de dezvoltare

c. de a întări pacea și securitatea internațională;

d. de a promova măsuri constructive de dezvoltare; de a încuraja lucrări de cercetare, de a coopera unul cu altul și, în cazurile potrivite, cu organisme internaționale specializate, spre a realiza efectiv scopurile sociale, economice și știintifice enuntate în prezentul Articol;

e. de a transmite regulat spre informare Secretarului general, sub rezerva limitărilor pe care le-ar putea impune exigențe de securitate și considerente de ordin constituțional, informații statistice și altele de natură tehnică privind condițiile economice, sociale și de învățământ din teritoriile de care răspund, altele decât teritoriile cărora li se aplică Capitolele XII și XIII.

Articolul 74

Membrii Națiunilor Unite recunosc, de asemenea, că politica lor față de teritoriile cărora li se aplică acest Capitol, ca și față de teritoriile lor metropolitane, trebuie să se întemeieze pe principiul general al bunei vecinătăți în domeniile social, economic și comercial, ținând seama, în mod cuvenit, de interesele și bunăstarea restului lumii.


Capitolul XII: Sistemul internațional de tutelă[modifică]

Articolul 75

Organizația Națiunilor Unite va stabili, sub autoritatea sa, un sistem internațional de tutelă pentru administrarea și supravegherea teritoriilor care vor putea fi supuse acestui sistem, prin acorduri individuale ulterioare. Aceste teritorii sunt desemnate în cele de mai jos prin expresia „teritorii sub tutelă”.

Articolul 76

Obiectivele fundamentale ale sistemului de tutelă, în conformitate cu scopurile Națiunilor Unite enunțate în Articolul 1 din prezenta Cartă, vor fi următoarele:

a. de a întări pacea și securitatea internațională;

b. de a promova progresul politic, economic și social al locuitorilor din teritoriile sub tutelă precum și dezvoltarea educației lor; de a favoriza, de asemenea, evoluția lor progresivă spre autoguvernare sau independență, ținând seama de condițiile specifice fiecărui teritoriu și popoarelor sale și de năzuințele liber exprimate ale popoarelor interesate și de dispozițiile care vor putea fi prevăzute prin fiecare acord de tutelă;

c. de a încuraja respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, și de a dezvolta sentimentul de interdependență a popoarelor lumii

d. de a asigura egalitatea de tratament în domeniile social, economic și comercial tuturor Membrilor Națiunilor Unite și cetățenilor lor, de a asigura, de asemenea, acestora din urmă egalitate de tratament în administrarea justiției, fără a se aduce atingere realizării obiectivelor menționate mai sus și sub rezerva dispozițiilor Articolului 80.

Articolul 77

1. Sistemul de tutelă se va aplica teritoriilor din categoriile enumerate mai jos și care vor fi supuse acestui sistem prin acorduri de tutelă:

a. teritorii în prezent sub mandat;

b. teritorii care pot fi desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de-al doilea război mondial;

c. teritorii supuse în mod voluntar acestui sistem de către statele care răspund de administrarea lor.

2. Printr-un acord ulterior se va stabili care teritorii din categoriile menționate mai sus vor fi supuse sistemului de tutelă și în ce condiții.

Articolul 78

Sistemul de tutelă nu se va aplica țărilor care au devenit Membri ai Națiunilor Unite, relațiile dintre ele trebuind să se întemeieze pe respectarea principiului egalității suverane.

Articolul 79

Condițiile sistemului de tutelă pentru fiecare teritoriu care urmează să fie supus acestui sistem, precum și orice modificări sau amendamente, vor face obiectul unui acord între statele direct interesate, inclusiv puterea mandatară în cazul teritoriilor sub mandatul unui Membru al Națiunilor Unite, și vor fi aprobate în conformitate cu prevederile Articolelor 83 și 85.

Articolul 80

1. Cu excepția celor ce s-ar putea conveni prin acordurile individuale de tutelă, încheiate în conformitate cu Articolele 77, 79 și 81, prin care fiecare teritoriu este supus sistemului de tutelă, și până la încheierea unor asemenea acorduri, nici o dispoziție din prezentul Capitol nu trebuie să fie interpretată ca modificând în vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi ale oricăror state sau popoare, ori dispozițiile unor acte internaționale în vigoare la care pot fi părți Membri ai Națiunilor Unite.

2. Paragraful 1 din prezentul Articol nu trebuie interpretat ca dând temeiuri pentru întârzierea sau amânarea negocierii și încheierii de acorduri destinate să supună sistemului de tutelă teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor Articolului 77.

Articolul 81

Acordul de tutelă va cuprinde, în fiecare caz, condițiile în care va fi administrat teritoriul sub tutelă și va desemna autoritatea care va exercita administrarea teritoriului sub tutelă. O asemenea autoritate, denumită mai jos „autoritate administrantă", poate fi unul sau mai multe state sau însăși Organizația.

Articolul 82

În orice acord de tutelă pot fi stabilite una sau mai multe zone strategice, care pot cuprinde o parte sau întreg teritoriul sub tutelă căruia i se aplică acordul, fără a se aduce atingere oricărui acord sau oricăror acorduri speciale, încheiate în temeiul Articolului 43.

Articolul 83

1. Toate funcțiile Națiunilor Unite privind zonele strategice, inclusiv aprobarea dispozițiilor din acordurile de tutelă și a modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Consiliul de Securitate.

2. Obiectivele fundamentale enunțate în Articolul 76 sunt valabile pentru popoarele din fiecare zonă strategică.

3. Consiliul de Securitate, ținând seama de dispozițiile acordurilor de tutelă și fără a se aduce atingere exigențelor de securitate, va recurge la sprijinul Consiliului de Tutelă pentru îndeplinirea funcțiilor asumate de Națiunile Unite, în cadrul sistemului de tutelă, în domeniile politic, economic, social și al învățământului în zonele strategice.

Articolul 84

Autoritatea administrantă va avea datoria de a veghea ca teritoriul sub tutelă să-și aducă contributia la menținerea păcii și securității internaționale. În acest scop, autoritatea administrantă poate folosi contingente de voluntari, înlesnirile și sprijinul teritoriului sub tutelă pentru a îndeplini obligațiile asumate în această privință față de Consiliul de Securitate, precum și pentru apărarea locală și menținerea legalității și a ordinii în teritoriul sub tutelă.

Articolul 85

1. Funcțiile Națiunilor Unite privind acordurile de tutelă pentru toate zonele care nu sunt desemnate ca zone strategice, inclusiv aprobarea dispozițiilor acordurilor de tutelă și a modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Adunarea Generală.

2. Consiliul de Tutelă, acționând sub autoritatea Adunării Generale, o va ajuta la îndeplinirea acestor funcții.


Capitolul XIII: Consiliul de Tutelă[modifică]

Componență

Articolul 86

1. Consiliul de Tutelă se va compune din următorii Membri ai Națiunilor Unite:

a. Membrii care administrează teritorii sub tutelă;

b. acei Membri desemnați nominal în Articolul 23 care nu administrează teritorii sub tutelă;

c. atâția alți Membri aleși de Adunarea Generală pe o perioadă de trei ani, câți vor fi necesari pentru ca numărul total al membrilor Consiliului de Tutelă să fie egal repartizat între Membrii Națiunilor Unite care administrează și cei care nu administrează teritorii sub tutelă.

2. Fiecare membru al Consiliului de Tutelă va desemna o persoană cu o calificare specială care să-l reprezinte în Consiliu.

Funcții și puteri

Articolul 87

Adunarea Generală și, sub autoritatea ei, Consiliul de Tutelă pot, în îndeplinirea funcțiilor lor:

a. să examineze rapoartele supuse de autoritatea administrantă;

b. să primească petiții și să le examineze, în consultare cu autoritatea administrantă;

c. să organizeze vizite periodice în teritoriile respective sub tutelă, la date fixate de acord cu autoritatea administrantă, și

d. să întreprindă aceste acțiuni și altele în conformitate cu dispozițiile acordurilor de tutelă.

Articolul 88

Consiliul de Tutelă va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutelă în domeniile politic, economic, social și al educației; autoritatea administrantă a fiecărui teritoriu sub tutelă care intră în competența Adunării Generale va înainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului menționat.

Articolul 89

1. Fiecare membru al Consiliului de Tutelă dispune de un vot.

2. Hotărârile Consiliului de Tutelă vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenți și votanți.

Procedură

Articolul 90

1. Consiliul de Tutelă va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Președintelui său.

2. Consiliul de Tutelă se va întruni după necesități, potrivit cu regulile sale de procedură care vor prevedea convocarea Consiliului la cererea majorității membrilor săi.

Articolul 91

Consiliul de Tutelă va recurge, când este cazul, la asistența Consiliului Economic și Social și a instituțiilor specializate în problemele care intră în respectivele lor competențe.


Capitolul XIV: Curtea Internațională de Justiție[modifică]

Articolul 92

Curtea Internațională de Justiție va fi organul judiciar principal al Națiunilor Unite. Ea va funcționa în conformitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe baza statutului Curții Permanente de Justiție Internațională, și face parte integrantă din prezenta Cartă.

Articolul 93

1. Toți Membrii Națiunilor Unite sunt ipso facto părți la Statutul Curtii Internaționale de Justiție.

2. Un Stat care nu este Membru al Națiunilor Unite poate deveni parte la statutul Curții Internaționale de Justiție în condiții care urmează a fi determinate, pentru fiecare caz în parte, de către Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.

Articolul 94

1. Fiecare Membru al Națiunilor Unite se obligă să se conformeze hotărârii Curții Internaționale de Justiție în orice cauză la care este parte.

2. Dacă oricare dintre părțile la o cauză nu va executa obligațiile ce-i revin în temeiul unei hotărâri a Curții, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz că socotește necesar, să facă recomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii.

Articolul 95

Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va împiedica pe Membrii Națiunilor Unite să încredințeze rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor.

Articolul 96

1. Adunarea Generală sau Consiliul de Securitate pot cere Curții Internaționale de Justiție un aviz consultativ în orice problemă juridică.

2. Alte organe ale Națiunilor Unite și instituțiilor specializate, cărora Adunarea Generală le poate da oricând o autorizație în acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize consultative Curții în problemele juridice care se ivesc în sfera lor de activitate.

Capitolul XV: Secretariatul[modifică]

Articolul 97

Secretariatul va cuprinde un Secretar General și personalul de care Organizația va avea nevoie. Secretarul General va fi numit de Adunarea Generală la recomandarea Consiliului de Securitate. El va fi cel mai înalt funcționar administrativ al Organizației.

Articolul 98

Secretarul General va acționa în această calitate la toate ședințele Adunării Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic și Social și ale Consiliului de Tutelă. El va îndeplini orice funcții ce-i sunt încredințate de aceste organe. Secretarul General va prezenta Adunării Generale un raport anual asupra activitătii Organizației.

Articolul 99

Secretarul General poate atrage atenția Consiliului de Securitate asupra oricărei probleme care, după părerea sa, ar putea pune în primejdie menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul 100

1. În îndeplinirea îndatoririlor lor, Secretarul General și personalul nu vor solicita și nici nu vor primi instrucțiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioară Organizației. Ei se vor abține de la orice act incompatibil cu situația lor de funcționari internaționali, răspunzători numai față de Organizație.

2. Fiecare Membru al Națiunilor Unite se obligă să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor Secretarului General și ale personalului și să nu caute să-i influențeze în executarea sarcinilor.

Articolul 101

1. Personalul va fi numit de Secretarul General, potrivit regulilor stabilite de Adunarea Generală.

2. Un personal corespunzător va fi afectat în mod permanent Consiliului Economic și Social, Consiliului de Tutelă, dacă este cazul, altor organe ale Națiunilor Unite. Acest personal va face parte din Secretariat.

3. Considerentul precumpănitor la recrutarea și stabilirea condițiilor de serviciu ale personalului trebuie să fie necesitatea de a se asigura Organizației serviciile unui personal care să posede cele mai înalte calități de muncă, de competență și de integritate. Se va ține seama în modul cuvenit de importanța recrutării personalului pe cea mai largă bază geografică posibilă.


Capitolul XVI: Dispoziții diverse[modifică]

Articolul 102

1. Orice tratat sau acord internațional încheiat de orice Membru al Națiunilor Unite, după intrarea în vigoare a prezentei Carte, va fi cât mai curând posibil înregistrat la Secretariat și publicat de acesta.

2. Nici o parte la un tratat sau acord internațional care nu a fost înregistrat în conformitate cu dispozițiile paragrafului 1 din prezentul Articol nu va putea invoca acel tratat sau acord în fata vreunui organ al Națiunilor Unite.

Articolul 103

În caz de conflict între obligațiile Membrilor Națiunilor Unite decurgând din prezenta Cartă și obligațiile lor decurgând din orice alt acord internațional vor prevala obligațiile decurgând din prezenta Cartă.

Articolul 104

Organizația se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii săi de capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea funcțiilor și realizarea scopurilor sale.

Articolul 105

1. Organizația se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii să de privilegiile și imunitățile necesare pentru realizarea scopurilor sale.

2. Reprezentanții Membrilor Națiunilor Unite și funcționarii Organizației se vor bucura, de asemenea, de privilegiile și imunitățile necesare pentru îndeplinirea, în mod cu totul independent, a funcțiilor lor legate de Organizație.

3. Adunarea Generală poate face recomandări în scopul de a stabili detaliile aplicării paragrafelor 1 și 2 din acest Articol sau poate propune Membrilor Națiunilor Unite convenții în acest scop.


Capitolul XVII: Dispoziții tranzitorii de securitate[modifică]

Articolul 106

Până la intrarea în vigoare a acordurilor speciale menționate în Articolul 43 care, după părerea Consiliului de Securitate, îi vor permite să înceapă a-și asuma răspunderile ce îi incumbă potrivit Articolului 42, părțile la Declarația celor Patru Națiuni semnată la Moscova la 30 octombrie 1943 și Franta se vor consulta între ele și, la nevoie, cu aiți Membri ai Națiunilor Unite, în conformitate cu dispozițiile paragrafului 5 din acea Declaratie, spre a întreprinde, în numele Organizației, orice acțiuni comune care ar putea fi necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul 107

Nici o dispoziție din prezenta Cartă nu va afecta sau interzice, față de un Stat care în cursul celui de-al doilea război mondial a fost inamicul vreunuia dintre semnatarii prezentei Carte, o acțiune întreprinsă sau autorizată, ca urmare a acestui război, de către guvernele care poartă răspunderea acestei acțiuni.


Capitolul XVIII: Amendamente[modifică]

Articolul 108

Amendamentele la prezenta Cartă vor intra în vigoare pentru toți Membrii Națiunilor Unite când vor fi fost adoptate cu o majoritate de două treimi din membrii Adunării Generale și ratificate, în conformitate cu respectiva lor procedură constituțională, de două treimi din Membrii Națiunilor Unite, inclusiv toți membrii permanenți ai Consiliului de Securitate.

Articolul 109

1. O Conferință Generală a Membrilor Națiunilor Unite cu scopul revizuirii prezentei Carte va putea fi ținută la data și la locul care vor fi stabilite cu votul unei majorități de două treimi din membrii Adunării Generale și cu voturile oricăror nouă membri ai Consiliului de Securitate. Fiecare Membru al Organizației va dispune la conferință de un vot.

2. Orice modificare a prezentei Carte, recomandată de conferință prin votul majorității de două treimi, va intra în vigoare la ratificarea ei, în conformitate cu respectiva lor procedură constituțională, de către două treimi din Membrii Națiunilor Unite, inclusiv toți membri permanenți ai Consiliului de Securitate.

3. Dacă o asemenea conferintă nu va fi fost ținută până la cea de-a zecea sesiune anuală a Adunării Generale următoare intrării în vigoare a prezentei Carte, propunerea de a se convoca o asemenea conferință va fi înscrisă pe ordinea de zi a acelei sesiuni a Adunării Generale iar conferința se va reuni dacă aceasta se va decide prin votul majorității membrilor Adunării Generale și cu voturile oricăror șapte membri ai Consiliului de Securitate.


Capitolul XIX: Ratificare și semnare[modifică]

Articolul 110

1. Prezenta Cartă va fi ratificată de statele semnatare în conformitate cu respectiva lor procedură constituțională.

2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecare depunere tuturor Statelor semnatare precum și Secretarului General al Organizației, după ce acesta va fi fost numit.

3. Prezenta Cartă va intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare de către Republica China, Franța, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii și de către majoritatea celorlalte state semnatare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va întocmi apoi un proces-verbal privind depunerea instrumentelor de ratificare, pe care îl va trimite în copie tuturor statelor semnatare.

4. Statele semnatare ale prezentei Carte, care o ratifică după intrarea ei în vigoare, vor deveni Membri originari ai Națiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare respective.

Articolul 111

Prezenta Cartă, ale cărei texte în limbile chineză, franceză, rusă, engleză și spaniolă sunt în mod egal autentice, va fi depusă în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Acest Guvern va trimite copii certificate în modul cuvenit Guvernelor celorlalte state semnatare.

DREPT CARE reprezentanții Guvernelor Națiunilor Unite au semnat prezenta Cartă.

ÎNTOCMITĂ în orașul San Francisco, la douăzeci și șase iunie una mie nouă sute patruzeci și cinci.

[Semnături]

[semnată la 26 iunie 1945 la San Francisco; intrată în vigoare la 24 octombrie 1945]

Referințe[modifică]