Caporal

 

(După natură)

Înveșmântat cu haine frumoase, ce le poartă
Pe an odată numai, bătrânul croitor
Se bucură, slăvește a fericirii soartă,
Și mândru se arată în ochii tuturor.

În casă e ca-n vreme de sărbătoare sfântă,
O trainică velință pe patul lung s-a-ntins,
La foc se frige-o gâscă și-n sticle vinul cântă
Veselitoru-i cântec sălbatic și aprins.

Iar el, meseriașul ghebos, cu albe plete,
El, veșnic trist și sceptic subt traiul greu, fatal,
Dă chiote și joacă și toarnă să se-mbete,
Căci Niță-al său, în fine, e astăzi: Caporal!