Canțonetă napolitană

 

Când vântul se scoală
Turbat, și răscoală
A mărilor val,
Pescarul s-oprește,
La valuri privește
Și cântă pe mal.

Ca dânsul de rele,
De viscole grele.
Departe să fim.
L-a mărei talazuri,
L-a vieții necazuri
Ca el să privim.

Junia ne-nvață
Să trecem în viața
Ca paserea-n zbor,
Cu fruntea-n lumină,
Cu inima plină
De dulce amor.

Deci fie pe mare
Furtună, turbare.
Și-n viață amar,
Noi, veseli pe maluri,
Să râdem de valuri
Ca bietul pescar!

Ianuarie, 1847. — Napoli.