C. Jiquidi

Jump to navigation Jump to search

C. Jiquidi
de Ion Luca Caragiale
În Gazeta săteanului, 1899, 20 februarie, p. 62, cu portretul defunctului și semnătura redacțională: Gazeta săteanului. Retipărit în Gazeta literară de la 15 decembrie 1960: Un articol necunoscut al lui Caragiale. Necrologul lui Jiquidi de Șerban Cioculescu. Neretipărit în volum.


C. Jiquidi, bunul prieten al Gazetei săteanului, unde a dat, atîția ani, desenuri, s-a stins în floarea vîrstii.

Este o mare pierdere pentru arta romînească și îndeosebi pentru publicistica umoristică, pe care o susținea cu atâta vervă pana lui.

Autodidact, Jiquidi era un dibaci desenator și un excelent portretist: nimeni n-a reușit la noi ca dînsul în genul numit portrait-charge[1].

Toate figurile mai remarcabile — actori de prim cartel, utilități mediocre, coriști și comparși obraznici pe scena strîmtă a vieții noastre publice, toate acele capete-n fine cari au ajuns a purta titlul onorific de contimpuran, începînd cu cei mai mîndri diregători și sfîrșind cu cele mai umile tipuri de răspîntie, au avut onoarea atențiunii din partea amabilului artist.

Glumind grațios asupra atîtor și atîtor capete, el n-a supărat pe nici unul, ba pe fiecare l-a măgulit. Fiecăruia bunul Jiquidi i-a dat un moment de bucurie:

„A! iată și caricatura mea! în sfîrșit! Trebuia firește; și eu sînt un contimpuran!”

Pe lîngă distinsele sale merite artistice, Jiquidi avea o sumă de daruri sociale, cari denotau un suflet de elită. Era un amic afabil și bun în toată puterea cuvîntului; artist lipsit cu desăvîrșire de pretenție și de fanfaronadă, ba adesea chiar prea sfios, deși avînd deplină conștiință de talentul său; devotat muncii și pasionat sincer de artă.

În pasta acestei bune creaturi, natura refuzase să arunce un grăunte cît de mic de instincte utilitare — ea, care, în această privință mai ales, este așa de darnică cu atîția alți — intelectuali, cum se zic la noi. Jiquidi nu s-a știut în viața lui exploata. Delicata stofă în care Jiquidi trecu prin lume nu era căptușită cu barnum. El nu se putea, cum să zic? nu se putea, ca alți mulți, impune. De aceea a trăit nenorocit și a murit în mare sărăcie, iar în ultima-i locuință, acest artist atît de popular, acest publicist atît de distins în genul său a fost condus de prea puțini prieteni.

Dumneazeu să aibă în sfînta sa pază sufletul iubitului și bunului Jiquidi.

Note[modifică]

  1. Portret șarjat (fr.), adică cu unele trăsături caracteristice scoase prin exagerare în relief.