C. Dobrogeanu-Gherea
Exemplul cel mai rar al omului impus prin propriile lui merite.
Const. Dobrogeanu-Gherea s-a născut la 21 mai 1855 în
gubernia Ekaterinoslav din Rusia.
A studiat acolo până la vârsta de 19 ani. Convins de ideile
de regenerare care cutremurau pe atunci, și cutremură și azi,
împărăția țarilor, a fost urmărit de autorități — ceea ce l-a
făcut să vină în România.
Viața lui aci este o întreagă epopee, în care mizeria și idealul
se țin lanț. Și a știut să învingă toate primejdiile.
La 1877 a fost furat de spionii rusești din Galați și dus în
Siberia. De acolo a fugit și a ajuns în Norvegia, de unde s-a
putut întoarce în țară în urma intervenției lui C. A. Rosetti, care
îi purta multă stimă și multă admirație.
Alte mizerii și alt zbucium.
A debutat în publicistică printr-o serie de articole economice
în Revista socială de la Iași. Articolele lui, extrase apoi în
broșuri, au pus temelia socialismului științific în România și au
distrus toate clișeele economiștilor reacționari.
În literatură a creat critica analitică, pasăre necunoscută la
noi, până la dânsul. Stomac nec plus ultra: a înghițit pe Maiorescu și... a dezghițit pe Filipide.
Studiile critice l-au făcut cunoscut și admirat. Au făcut școală.
Urât de spiritiști, e iubit de oamenii de spirit.
În momentele de față are nostalgia Elveției, de unde s-a
întors alaltăieri, și visul volumului al doilea din Literatură și
știință, pe care-l va scoate în curând.
Îl iubesc toți, ca pe un frate mai mare — și mai cu minte.
Poartă ceasornic de argint și inimă de aur.
A moștenit de la ruși dragostea fără prihană, melancolia fără
comentarii și ceaiul fără zahăr.
Se acordă un premiu cui o întâlni un om mai blând, mai
iertător și mai altruist.
Semne particulare: îi lipsesc fumurile și un picior.
Autorii favoriți: Shakespeare, Tolstoi, Taine, Ibsen și Karl Marx.