Către Damon

Către Damon de Stefan George, traducere de Ion Pillat

Vezi, niciodată, Damon al meu, iarna prea sfântă
Din amintire s’o pierzi
Și casa noastră pe dealul cel nordic, lăcașul
De nou și singur noroc.
Chipuri de marmoră-o ’mpodobeau, nuduri de zei
Pe cari uimiți i-am cinstit.
Pătrunși povesteam sau tu îmi citeai despre lupte
Și bucurie și dor
Cu glasul tău fraged dar sunător, pe când focul
Zumzuia la vântul legat.
Lamia — ’n tăcere slujind — ne 'mbia pocalul,
Lamia ce ne-a iubit.
Trăind mereu cu bunuri cerești ne ’nvăluise
Ceva din luciul ceresc,
Și cum fugeam de orice turburare dușmană,
Pace de suflet curat.
Dar la ploioasele vânturi de Marte — de ce iar —
În vale ne-am coborît,
În lăudate incinte și’n piețe ticsite
Cu muritorii la fel.