Cătră un patriot filantrop

 

Oamenii cu inimi crude cată fericirea lor
În diregeri sunătoare, în a numelui mândrie,
Altor cugetul se-mpacă în războaie și-n omor,
Ce-n sărmani preface fiii, pe soții în văduvie.

Alții pe aripa geniei străbat mai pre sus de nor,
Cercetând minuni înalte ș-a naturei armonie,
Unii inimile-ncântă prin frumusețe și amor,
La străin adună altul aurul și avuție.

Dar bărbatul cărui Pronia cătră darul luminos
O semință au adaos de a ei sântă virtute
Nu vra altă faimă, decât de-a fi altui de folos.

De asemene, dorite, tu virtuți ai înnăscute:
Cuget drept și patriotic, cu talent suflet duios,
Ce-ntrunesc a lor putere pe aproapele s-agiute!