Căscioara

 

În drum e o căscioară,
Închisă, părăsită:
Un dafin o nmbrește
Sub leasa-i înflorită.

Pridvorul ei cel verde
S-a înnegrit de vreme:
Pe unde cânta mierla
Acuma buha geme.

Dar pe ferestre încă
Iedera se anină
Precum de un gat june
O fragedă vergină.

Și florile sălbatici
Formând mii de festoane
Cu degete plăpânde
S-agață de obloane!

Iar prispa e-nvelită
De țesăture fine,
Dar vai, covoru-acesta
E mușchiul de ruine!

Un geam e spart, și vântul
Perdeaua când agită
Îți pare ca-nauntru
O inimă palpită!

Dar inimile care
Aici au palpitat
În groapă sfărâmate
De mult s-au cufundat

Și n-a rămas acuma
Nimica-n urma lor,
Nimica decât cuibul
De fericiri ș-amor!

Cernavodă 1879, Marte 6.