Căminul meu

Căminul meu
de Alice Soare
Revista Sburătorul, anul II, nr. 33, 25 decembrie 1920


Cuib, de furtună jalnic sfărâmat,
Căminul meu, îți zic rămâi cu bine,
Eu plec, și-n urmă nimeni după mine
Nu plânge pasul meu îndepărtat.

La vatra ta, în locu-mi alta vine
În haină de minciună și păcat,
Să-și încălzească visul ei furat,
Nepăsător, pe proaspete ruine!

Dar lucrurile care-au fost a mele,
Pe care le-am ales cu drag chiar eu,
Care au trăit cu mine vremuri grele

Și clipe-n care-am plâns pe Dumnezeu,
O vor primi, străină, printre ele,
Păstrând pecetea sufletului meu!