Cîntec (Iosif, 5)

 

Singur și robit de jale,
Mîngîiam un dor ascuns :
Mi-ai ieșit atunci în cale,
Mi-ai zîmbit — și-a fost de-ajuns.

Brațele, ca niciodată,
Dornice mi s-au deschis :
Inima de-atunci mi-e dată
Și trăiesc un mîndru vis.