Cât de mult, sufletul meu…

Jump to navigation Jump to search
Cât de mult, sufletul meu…
de Gavriil Stiharul


Trecem prin azi și prin mâine,
cum am trece prin poem,
până dincolo de pâine,
întru toate e un semn.
 
Îmbătat de cerbi și zare,
eu împovărez un vers,
risipesc în pași uitare
într-un cerc de gol imens.
 
Nu e cine să mă plângă
de Crăciun cu un colind,
numai Cerul nu m-alungă,
pasul beznei suferind.
 
Liniștea din ieslea nopții
mai palpită în cuvânt,
stau la sfat viii cu morții
și se ceartă pe mormânt.

PD-icon.svg Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.