Cântic de fericire

 

Gândul meu la tine zboară
Ca o pasăre ușoară
Cătră cuibul înverzit,
Și la sânul tău pătrunde
Ca un flutur ce s-ascunde
Într-un leagăn înflorit.

Dorul meu în a ta cale,
Urmând pasurilor tale
Te desmiardă ne-ncetat,
Și pe dulcea ta guriță,
Dragă, draga mea Niniță,
Fură-un dulce sărutat.

Ochii mei, ce-n veci la tine
Ațintesc a lor lumine,
Înotând în tainic foc,
Văd lucind pe-a ta zâmbire
Îngereasca ta simțire,
Îngerescul meu noroc.

Tot ce-n lume-i drag și place,
Tot ce-nalță și preface
Pe un om în Dumnezeu,
Mi le-ai dat cu-a ta iubire,
O, frumoasă nălucire!
Scumpa mea! Îngerul meu !

De-acum vie cruda moarte!
Sufle vântul relei soarte
Pe pămîntul îngrozit!
Eu aștept cu nepăsare
A furtunelor suflare,
Căci iubesc și sânt iubit !

Sufletu-mi e o grădină
Unde-n gingașă lumină
Cântă-o pasăre din rai.
Viața mea de veselie
Trece lin în vecinicie
Ca o dulce zi din mai!

Căci amorul e un soare,
Ș-a mea inimă o floare,
Ș-a mea viață-un dulce vis.
Căci iubita mea Niniță
Cu-o zâmbire, cu-o guriță,
Mie cerul mi-a deschis!

Constantinopoli. — August, 1846.