Cântecul răzeșului
Cântecul răzeșului
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Frunză verde de cireș,
- Lung e drumul pân' la Ieși,
- Lung e drumul și bătut
- Din Siret și pân-în Prut!
- Nu-i bătut de car cu boi,
- Ci-i bătut tot de nevoi
- Și de păcatele mele
- Cele multe, cele grele!
- Ard-o focul răzeșie![1]
- Eu chiteam că-i boierie,
- Și-i numai o sărăcie!
- Pentru-o palmă de pământ
- Zilele mi-am dat în vânt.
- Ani întregi m-am judecat
- Și nimic n-am câștigat!
- Eu umblam la judecată,
- Copiii plângeau pe vatră,
- Nevasta-mi zăcea lăsată.
- Dare-ar Domnul Dumnezeu
- Să fie pe gândul meu!
- Lăsa-m-oi de răzeșie
- Să apuc în haiducie
- Ca să-mi fac sfânta dreptate
- Cu cea ghioagă de pe spate,
- Să-mi aleg judecători
- Cei stejari nestrâmbători!
- ↑ Nenorocita clasă a răzeșilor, printre care se găsesc coborâtorii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi, sub domnia lui Mihail Sturdza, de răpirea boierilor vecini cu moșiile lor. Mulți din acei mici proprietari au preferat a se desface de pământurile lor și a deveni clăcași pentru ca să scape de prigoniri.