Sari la conținut

Cântecele creațiunii/1

Cântecele creațiunii de Heinrich Heine, traducere de Ion Bentoiu
1
Publicate în Analele Dobrogei, an. 1, nr. 3, 1920, p. 400


La-ncepuț tăcu Divinul
Stele mii și mândrul soare
Și făcu pe boi în urmă
Din a frunții lui sudoare.

Mai târziu făcu și fiare,
Lei cu ghiare lungi, trufașe,
Apoi, leilor asemeni,
Mâțe mici și drăgălașe.

În sfârșit făcu și omul,
Domn pe lumea nou zidită;
Iar, cu chipul lui întocmai,
Și maimuța mucalită.

Dracul, deci, privi și râse:
«Doamne, singur te repeți;
Copiind pe boi, acuma
Dai vițeilor vieți!»