Cântece (Heine, Ion Bentoiu)/2

 

Femeie dulce și iubită,
Eu niciodată n-aș putea
Să uit acele vremuri duse,
Când trup și suflet fuși a mea.

Ah, trupul tău gingaș și tânăr,
Aș vrea să-l am și—acum mereu;
Poți pune sufletul în groapă,
Căci suflet am destul și eu.

Din el voiesc să-ți dau o parte
Și-n brațe să te strâng apoi—
Așa vom fi de-atunci nainte,
Un trup și-un suflet amândoi...