Cântec de luptă

 

Adâncă noapte e acum...
Noi călărim tăcuți pe drum,
Ne-așteapt-a noastră parte.

Ce rece vânt ne bate-n plin!
Fetițo, un păhar cu vin,
Căci eu mă duc la moarte!

O, iarbă verde, cum mai crești
Și mâine ai să înflorești
Din vlaga vinei sparte!

Întâia oară când voi bea
Eu beau, ca pentru țara mea
Să lupt până la moarte.

Și, de mi-e dat să mai beau poate,
E pentru sfânta libertate,
Până nu plec departe.

— Ce mai rămâne-a cui să fie?
— Ia pentru sfânta-mpărăție
Să lupt până la moarte!

Iubitei mele, ce să-i spun
Când lupta-n bubuit de tun
Începe să se poarte!

Pe ei, pe ei, răzbunători!
Ce bucurie ca, în zori,
Să ne jertfim de moarte!