Cântec de iaz

 

Pe iazul, ce stă neclintit, se revarsă
Bogata lumină de lună
Ce tremură, razele sale-mpletindu-și
Cu-a trestiei verde cunună.

Și cerbii se plimbă colo pe colină
Cu ochii spre zările clare,
Iar câteodată se mișcă și păsări
Prin trestii adânc visătoare.

Plângând îmi cobor eu privirea în jos:
M-apasă iubirea trecută,
O dulce aducere-aminte de tine
Ca ruga de noapte tăcută.