Sari la conținut
Bine ați venit la Wikisource! Dacă doriți să contribuiți vă invităm să vă înregistrați, iar dacă aveți nelămuriri adresați-vă Scriptoriului.
Am dori să știm părerea dvs. privind pagina noastră. Vă puteți exprima opinia în cadrul Cărții de oaspeți!

Cântare dă tânguire la sfârșitul vieții

Cântare dă tânguire la sfârșitul vieții
de Iordache Golescu
11398Cântare dă tânguire la sfârșitul viețiiIordache Golescu

    Mă duc, mă duc șî vă las,
    nici o urmă vă mai las,
    Să vă luați după mine,
    să vă întâlniți cu mine.
    Mă duc, d-unde nu mai vine,
    ș-unde a merge să cuvine.
    Cine a venit în lume,
    or nu s-a mai dus din lume?
    Cine ochii ș-au închis,
    oare și i-au mai dășchis?
    Cine s-au dus după lume,
    oare mai venit-au în lume?
    Mă duc, mă duc șî vă las,
    nici o umbră vă mai las.
    În zadar venim în lume,
    în zadar trăim pă lume,
    În zadar ne străduim,
    în zadar ne chipuim
    Să dobândim toate-n lume,
    când nimic luăm din lume.
    Goli am venit, goli ne ducem,
    nimic cu noi d-aici ducem,
    Toate o zădărnicie,
    bine ar fi să nu mai fie;
    Toate o ticăloșâie
    ce n-aș vrea să mai vie.
    Toate vin, toate să duc,
    toate trec într-un minut.
    Mă duc, mă duc și vă las,
    oase moarte făr'dă glas,
    În zadar vă tânguiți,
    în zadar vă șî jăliți
    Pentru cei ce-au răposat,
    șî dă chinuri au scăpat.
    Moartea toate potolește,
    toate ni le istovește.
    O, ce grea dăspărțire,
    dintre oameni după fire!
    Nu mă puneți la uitare,
    rugu-vă cu îndurare,
    Cei ce rămâneți pă urmă,
    cât veți mai trăi în urmă,
    Dați-m mie cea mai dulce,
    la cel ce d-aici să duce,
    Cea din urmă sărutare,
    c-o întreagă-mbrățișare.
    Mă duc, mă duc șî vă las,
    vedeți, vedeți ce vă las,
    Vă las chiote șî leșânuri,
    văitături șî suspinuri,
    Vă las jale cu năcaz,
    vă las lăcrămi pă obraz,
    Ș-un vaiu mie! fătul mieu!
    frate! soro! tatal mieu!
    A mea maică cea prea dulce!
    (O, ce dureri mi-aduce!),
    A mea fată prea iubită,
    dă la țâțe-m dăspărțită,
    Cum te duci! șî und'te duci!
    cu ce grabă te șî duci!
    Amar! amar! amar! mie!
    or putea-va să mai vie!
    O, viață amărâtă!
    ce petrecere urâtă,
    Când nădejde n-am lăsată
    a te mai vedea vreodată!
    Vaiu! cum fuge dă la mine!
    Moarte șî mie mai bine:
    Atunci toată întristarea
    îm va lipsi, șî durerea;
    Întristare văz că las,
    um cumplit vrăjmaș vă las.
    Dăparte d-această boală,
    ce pă toți curând domoală,
    Că-ntristarea la-ntristare,
    întristare șî mai mare,
    Și durerea la durere,
    cu mult mai mare durere,
    Mă duc, mă duc șî vă las,
    zioa bună vă șî las.