Cânt

Cânt
de Magda Isanos
Aceste mâni
Magda Isanos, Cântarea munților, prefață de Mihai Beniuc, ,,Editura Fundațiilor Regale, București, 1945

Cânt ca privighetorile oarbe.
Nu știu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe.
Atât de sus se-nalță câteodată…
Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoșată.

Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
așa arde sufletul meu.
Cred în zâne, în sfinți și minuni ;
prieteni, nu-mi împletiți cununi.
Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea ;
îi bănuiesc uneori puterea,
însă nu știu nimic și mă-nchin smerit
îngerului lângă mine ivit.

Fă-mă să cânt despre oameni și suferințe,
șoptesc cu buzele reci, fierbinți,
despre săraci, despre copii și foame…
Și-n mijlocul cereștii mele spaime,
întrezăresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui să creez lumea, s-o pun la loc.

Apoi rămân singură. Nu știu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufișul aprins Dumnezeu.