Când plouă în suflet cu gemete de îngeri

 

Și torc lacrimi din țurțurii grei de muguri,
în chilii plâng îngerii de ipsos,
eu stau cu timpul care arde-n ruguri,
și jertfă sunt în veșnicul Hristos.
 
Se aud gemete de oseminte
sângerând pe crucile ascunse
și luna se ascunde înainte
în poveștile încă nespuse.
 
În noapte torci un fir necunoscut
și caier e privirea mea mirată
căci îmi vorbești de sfinții de demult,
dar știu c-am fost demult abandonată.