Când n-am ce scrie

Jump to navigation Jump to search
Când n-am ce scrie
de Alexandru Vlahuță


Ce v-eți fi mirând de mine?
Scriitor sunt, vedeți bine,
Și pot spune cui mă-ntreabă
Că și eu mă aflu-n treabă.

Cronici, critică, nuvele
Sunt la mine bagatele:
Dă-mi subiectul, spune-mi plata,
Și articolul e gata.

Parcă cine știe ce e...
Fur de colea o idee,
Mai un calapod de colo,
Și-s și eu de-ai lui Apolo.

Ș-apoi sunt atâtea-n lume,
Că, să stai, să scrii volume!
Stil? Grămatică?... Gogoși,
Pentru cei neputincioși.

Astea-s spuma, gându-i marea...
Nu-mi strunesc eu cugetarea
Plină, clară, elegantă
Pentr-o virgulă pedantă!

Am subiectul? Restu-i gata:
Ți-aștern proza cu lopata.
Iar când n-am și n-am ce scrie,
Atunci... torn o poezie.