Bună sara, oameni buni

Jump to navigation Jump to search
Wikisource:Doine Bună sara, oameni buni
culegător: Valerica Ștețco, de la Constantin Mihali, 42 ani, Borșa, Țara Maramureșului; în Poezii…, 1990. p. 6, t. 11.



Tatăl mirelui:
– Bună sara, oameni buni,
Ce voi spune nu-s minciuni.
A nost’ înălțat împărat,
Care pă aici o vânat,
O trimis o oaste mare.
Tăț zânim din depărate,
Drept la casa dumitale.
Că spune înălțatu împărat,
Care p-aici o-noptat,
Că aici să află o căprioară,
Care dorește să-i fie soțioară.

Tatăl fetei:
– Da’ să ne spuneți pă dinafară
Dacă aveți sămne de căprioară.

Tatăl mirelui:
 - Gazdă bună, gazdă mare,
Rogu-te de ascultare:
Tânăru nost crai mare,
Plin de foc și nerăbdare,
S-o sculat de dimineață tare
Ș-o sunat în patru colț de zare.
Oastea s-o adunat
Și la drum o-apucat
Până aici, la dumneavoastră,
Să cate, să gătească,
C-am auzât că în lume
Este-o floare faină, fără nume;
O floare mândră și aleasă,
Care să află la dumneavostră în casă.

Și-am zânit s-o smulgem din rădăcină,
S-o ducem la crai în grădină.
N-o smulgem să să veștejească,
Ci mai mândru e să crească,
Mai frumos să înflorească,
Să să înmulțească
Și copii muliI să crească
Și la mulțI ani să trăiască!

Tatăl miresei:
– Nu știu ce flori căutați dumneavoastră,
Poate că acelea din fereastră.
Noi avem flori uscate su’ grindă,
Potroacă și romaniță în tindă.
Or pă asta să v-o dau?
(arătând fata).

Tatăl mirelui:
– Da, pă aiasta o cătăm!
– Ne-o daț’, or o luăm?


  • Observații: "Regulile în virtutea cărora se stabilesc căsătoriile și funcționează relațiile matrimoniale își găsesc expresii clare într-o serie de acte și gesturi din timpul nunții în numeroase adagii. Nunta se desfășoară separat la casa miresii și la casa mirelui, cu invitați proprii pentru fiecare neam. Mirii se întâlnesc ceremonial numai la săvârșirea cununiei, după care mireasa, pe baza regulilor de virilocalitate este dusă la casa mireului. Despărțirea miresii de neamul ei se exprimă clar prin dans, prin ceea ce se cheamă jocul miresii. La intrarea în casa mirelui, mireasa este întâmpinată prin aruncarea cu grâu și printr-o urare în stil de incantație. În timpul desfășurării ceremonialului, care în general durează trei zile, cele două neamuri ce s-au încuscrit schimbă nu numai formule de politețe îndătinate și urări pentru cei căsătoriți, ci și aprecieri reciproce asupra neamurilor" (Mihai Pop, cuv. înainte în Antologie…, 1980, p. 10).

</poem>