Brățara nopților/XXIX.

Salt la: navigare, căutare
←XXVIII Brățara nopților de Ilarie Voronca
XXIX
XXX→


Gesturile trec ca urzici prin ochii spectatorilor
Urzici aceste broderii pe ghergheful vântului
Aceste dantele în cruzimea oglinzilor
Echilibristul urcă pe o scară de priviri până la trapezul lunei
Și capetele se aruncă în sus ca pălăriile oferite matadorului
Nopțile circului sunt brăzdate de limbile proiectoarelor
Și-n fâșia de raze e sângele luminos al acrobatului
E chimirul care sună monezile peștilor în întunecimile de ape
E pavăza transparentă a saltului
Pe-un trup ce se-ncovoaie ca arcul de aramă.

Dar din noaptea pământului iese frăgezimea legumei
Și în noaptea inimii răzbate titanicul deșteptător al iubirii
Gleznele cântecului au agerima cerboaicelor
Și-n arătura grasă a sărutului anotimpul germinează,
Rotunjește-n aerul bronzat coapsele fructului
Trezește-n vitrinele cărnei păpușile cu resort ale mușchilor
Spumegă în țesuturi și în vine alcoolul libertății.