Brățara nopților/XIV.

Jump to navigation Jump to search
←XIII Brățara nopților de Ilarie Voronca
XIV
XV→


Unde sunteți corăbii, cuvinte unde sunteți
Să încarc în voi tot amarul, toată bucuria din mine
Încă un cuvânt și altele ca o armată de șlepuri spintecând peștele argintat al Dunărei
Șlepuri în care violoncelele câmpurilor și-au dăruit corzile
Șlepuri în care păpușoiul se leagănă ca o chemare a pitpalacului
Grăunțele sunt cristalele soarelui în eprubetele după-amiezelor
Grăunțele sunt mărgelele din fluierul mierlelor
Fiece cuvânt e poate o corăbioară de hârtie în jgheabul copilăriei
Dar fiece cuvânt e poate corabia în care voi răsturna cărbunii
Mirodeniile, nisipul închipuirii, fildeșul elefanților
După vânturile toride în zăpușala inimii
Când plantele ca niște plămâni uriași se destindeau prin coastele azurului,
Și ca frunzele de platan păsările pluteau în privire.
Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului
Pentru aurul strâns în funduri
Pentru tristețea care își sună clopotele în cortina timpului
Pentru sticlirea de silex a surâsului
Pentru nădejdea mângâind umerii ca o blană de vulpe albastră.