Brățara nopților/XII.

 

Te plimbi în călușeii sângelui, ca scrânciob inima
De pe trapezul privirii se avântă în salt mortal zările
Zările ca niște clopote se nesfârșesc dar acrobat vântul
Jonglează elegant cu frunzele cu tăcerile
Și în borcanul pieptului peștele glasului se încoardă.
Caută în fund buruiana care să desfacă lacătele oceanelor
Caută în sticlă poleiala și ca o pasăre lumina să înfrângă paiul ecoului
Arată-se din unde obrazul scump precum la atingerea baghetei
Orhestra prinde ca un cercel la urechea dirijorului sunetul așteptat
Cheamă de la apus împărțitorul de semne,
Cine să dezlege inscripțiile cometelor pe copacul văzduhului?
Cheamă de la răsărit trâmbițele incendiilor.
Cine să oprească hergheliile aruncate ca bretele peste umerii planetei?
Cheamă de la miază-zi armatele albastre ale fluviilor
Fundele de nisip înfloresc pe sânii de golfuri
Și cu un glas farmecă valurile ca șerpii.
Cheamă de la miază-noapte pădurile de viscol
Miază-noapte șoim de zăpadă
Miază-noapte în dantelă vultur.
Cheamă turmele de elefanți când în trecerea lor au răsturnat pajiștile și codrii,
Cheamă pantera urmărită de saltul brusc ca o ejaculare a tigrului,
Lupii hămesiți dând târcoale focului,
În jurul lui cinează cu sufletul pitulat ca o prepeliță căutătorii de aur
Cheamă bizonii ca niște covoare negre peste savanele continentului
Cheamă bufnițele aceste glande ale nopții
Cheamă furtunile cascadele animale pitice și uriașe,
Plantele, oceanele,
Cheamă văzutul și nevăzutul
Și întreabă-te: unde e spada care să răscolească măruntaiele înțelesului
Unde e începutul unde e sfârșitul
Care e rostul tău în temnița infinitului cetitorule
Unde sunt clapele din care pipăitul tău să deștepte răspunsul
RĂSPUNSUL ca o melodie încuiată în lemnul de abanos al flautului.