Brățara nopților/V.

←IV

Brățara nopților de Ilarie Voronca V

VI→

Șoim, ochiul răscolește somnul lânced al plantelor
Arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui
Inima, ce tragere la țintă, cutezătorii își încearcă puterea
Și la douăeci și cinci de ani inima e un carton ciuruit de plumburile țințașilor la bâlciuri

Omidă, tuberculoza urcă pe frunze plămânii atâtor prieteni
Știu: alții înaintea mea au fluturat steagul geamătului în trențe
Dar am văzut: frații mei nu aveau bani să-și cumpere covorul aerului
Unde e șipotul pentru nicovala frunții înfierbântată,
În odăi întunecoase scuipatul lumina ca o candelă roșie
Mucegaiul desfăcea un evantaliu la ferestre
Și tusea scrâșnea ca în colții dulăilor oasele.

O potecă dincolo de fruntariile chinului
O pășune pentru foamea de liniște
Spuma vânturilor alunecă pe plaja ondulată a cerului
Și în gâtlejul zărilor vântul amurgului gâlgâie
Armatele pădurilor se prăvălesc în torente
Țipetele se deschid, scânteie ca pumnalele.
Dar îmi plec genunchiul aici pentru surâsul tău femeie,
Prietenă, soție,
Iederă peste balconul patului, binecuvântare,
Tu străjuiești malul trupului mâncat de suferință
Aș vrea să trec veșniciei numele tău Lina
Care ai dăruit dantela mângăierilor, în nopțile de febră, soțului
Când obrajii îi semănau tot mai mult cu zăpada
Și profilul începea să fie un coupe-papier pentru fila văzduhului
Dar degetele tale agitau borangcul iubirii
Și o aromă înviora încheieturile
Femeie, buclă la tâmpla sinucisului
Cum pui o panglică de lumină întemnițaților din birouri
Cum dai avânt prepeliței pitulate în iarba din ochii poetului
Gândesc la numele tău scump gravat în curcubeul inelului
Ascult legănarea lanurilor de grâu în atingere ca oceanele
Se înalță ca o flacără ziua din amfora văilor
Și pe piscurile cu ghețuri veșnice urzica soarelui mușcă.