Boemă

 

Seara, printre lumini,
La plimbare să ies,
Să regăsesc femeia
Cu vechiul eres.
Printre coloane de fildeș
Pulpele ei de lemn,
Pe sânul umbrit,
Trist delirând,
Palidul stelelor semn.
Trece ea în plimbări
Sau cu gândul o plimb
Și, neputând s’o pierd,
In nopți albe o schimb?
Sub felinar, pe stele,
Când orbita-mi îndemn,
Intre gene se ține
Tot umbritul ei semn.