Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 30
- Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: "Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
- Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om și nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om.
- Nici n-am învățat înțelepciunea și nici știința celor sfinți nu o cunosc.
- Cine s-a suit în ceruri și iarăși s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune dacă știi!
- Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea.
- Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală și să fii găsit de minciună!
- Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
- Prefăcătoria și cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie și bogăție nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuință,
- Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine și să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat și să defaim numele Dumnezeului meu.
- Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme și să te silească să-ți ceri iertare.
- Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său și nu binecuvântează pe maica sa;
- Un neam căruia i se pare că e fără prihană în ochii lui și care nu este curățit de necurăția lui;
- Un neam... O, cum ridică ochii lui sus și cit se înalță de sus genele lui!
- Un neam ai cărui dinți sunt ca săbiile și ai căror colți sunt cuțite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ și pe cei săraci dintre oameni.
- Lipitoarea are două fiice care zic: "Dă-mi, dă-mi!" Trei lucruri nu se pot sătura, ba și al patrulea care nu zice niciodată: "Destul!" și anume:
- Locuința morților, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă și focul care nu zice niciodată: "Destul!"
- Ochiul care își bate joc de părintele său și nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălășluiesc lîngă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.
- Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
- Calea vulturului pe cer, urma șarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării și calea omului la o fecioară.
- Așa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă și își șterge gura și zice: "N-am făcut nimic rău"
- Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:
- Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
- Pentru o femeie disprețuită când ea se mărită și pentru o slugă care moștenește pe stăpâna sa.
- Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ și care sunt cele mai înțelepte:
- Furnicile, neam fără putere, care își agonisesc vara hrana lor;
- Dihorii, neam slab, care-și clădesc în stânci locașul lor;
- Lăcustele care nu au rege și totuși ies toate în stoluri;
- Șopârla care se poate prinde cu mâna și care pătrunde în palatele regilor.
- Trei ființe au înfățișare frumoasă, ba patru, care au un mers măreț:
- Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în fața nimănui;
- Cocoșul cel ager, țapul și regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
- De ești așa de nebun ca să te lași mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură.
- Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să țâșnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.
| ▲ Începutul paginii. |