Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 27
- Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu știi la ce poate da naștere.
- Să te laude altul și nu gura ta, un străin și nu buzele tale.
- Piatra este grea și nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.
- Întărâtarea este crudă și mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura?
- Mai mult prețuiește o dojană pe față decât o dragoste ascunsă.
- De bună credință sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăște sunt viclene.
- Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce.
- Ca o pasăre gonită din cuibul ei, așa este omul izgonit din casa sa.
- Untdelemnul și miresmele înveselesc inima, dar tot așa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
- Pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriștii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
- Fii înțelept, fiul meu, și bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă clevetește.
- Înțeleptul vede nenorocirea și se ascunde, cei proști dau peste ea și îndură necaz.
- Ia-i haina căci s-a pus chezaș pentru altul și cere-i zălog din pricina celor străini.
- Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineață, i se socotește ca un blestem.
- Un jgheab care curge în vreme de ploaie și o femeie arțăgoasă sunt la fel;
- Cel care vrea s-o oprească oprește vânt și mâna lui cea dreaptă parcă ar ține în ea untdelemn.
- Fierul cu fier se ascute și un om ascute mânia altui om.
- Cel ce păzește un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzește pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
- Precum nu se aseamănă față cu față, tot așa inima unui om cu inima altuia.
- Iadul și adâncul nu se pot sătura, tot așa și inima omului e de nesăturat.
- În topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, iar omul se prețuiește după numele cel bun.
- Chiar dacă vei pisa în piuliță cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărți de nebunia lui.
- Sârguiește-te să-ti cunoști oile tale și ia seama la turma ta,
- Că bunăstarea nu dăinuiește de-a pururi și nici bogăția din neam în neam.
- Când iarba s-a trecut și pășunea s-a isprăvit și finul de pe dealuri s-a strâns,
- Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta și țapi ea să plătești pășunea;
- Și laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, și merinde pentru slujnicele tale.
| ▲ Începutul paginii. |