Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 15
- Un răspuns blând domolește mânia, iar un cuvânt aspru ațâță mânia.
- Limba celor înțelepți picură știință, iar gura celor nebuni revarsă prostie.
- Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni și asupra celor răi.
- Limba dulce este pom al vieții, iar limba vicleană zdrobește inima.
- Nebunul nu ia în seamă învățătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înțelept.
- În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câștigul celui fără de lege este tulburare.
- Buzele celor înțelepți răspândesc știința, dar inima celor nebuni nu.
- Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepți este plăcerea Lui.
- Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după dreptate.
- O certare aspră capătă ,el ce părăsește cărarea; cel ce urgisește mustrarea va muri.
- Iadul și adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
- Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înțelepți.
- O inimă veselă înseninează fața, iar când inima e tristă și duhul e fără de curaj.
- Inima înțeleaptă caută știința, iar gura celor nebuni se simte mulțumită cu nebunia.
- Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulțumită este un ospăț necurmat.
- Mai bine puțin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare și tulburare (multă).
- Mai mult face o mâncare de verdețuri și cu dragoste, decât un bou îngrășat și cu ură.
- Omul mânios ațâță cearta, pe când cel domol liniștește aprinderea.
- Calea celui leneș e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
- Fiul înțelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
- Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înțelept merge pe calea dreaptă.
- Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipsește chibzuirea, dar ele își iau ființă cu mulți sfătuitori.
- Omul se bucură pentru un răspuns bun ieșit din gura lui și cât e de bună vorba spusă la locul ei!
- Înțeleptul merge pe cărarea vieții ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
- Domnul prăbușește casa celor mândri și întărește hotarul văduvei.
- Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
- Cel ce umblă după câștig nedrept își surpă casa lui, iar cel ce urăște mita va trăi.
- Inima celui drept chibzuiește ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiți împrăștie răutăți.
- Domnul se ține departe de cei nelegiuiți, dar ascultă rugăciunea celor drepți.
- O privire binevoitoare înveselește inima și o veste bună întărește oasele.
- Urechea care ascultă o dojană folositoare vieții își are locașul printre cei înțelepți.
- Cel ce leapădă mustrarea își urgisește sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândește înțelepciune.
- Frica de Dumnezeu este învățătură și înțelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.
| ▲ Începutul paginii. |