Biblia/Vechiul Testament/Numerii/Capitolul 22

←←Capitolul 21

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Numerii, Capitolul 22)

Capitolul 23→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Purcezând apoi de acolo, fiii lui Israel au tăbărât în șesurile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.
Iar Balac, fiul lui Sefor, văzând toate câte făcuse Israel Amoreilor,
S-a înfricoșat foarte tare de poporul acesta, pentru că era mult la număr, și s-au înspăimântat Moabiții de fiii lui Israel.
Și au zis către căpeteniile Madianiților: „Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului”. Balac însă, feciorul lui Sefor, era atunci regele Moabiților.
Deci a trimis acesta soli la Valaam, fiul lui Beor, în Petor, care e așezat lângă râul Eufrat, în pământul fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată a ieșit un popor din Egipt și a acoperit fața pământului și trăiește lângă mine.
Vino deci și-mi blesteamă poporul acesta, că este mai tare decât mine, și atunci poate voi fi în stare să-l bat și să-l alung din țară. Eu știu că pe cine binecuvântezi tu acela este binecuvântat, și pe cine blestemi este blestemat”.
S-au dus deci bătrânii Moabiților și bătrânii Madianiților cu mâinile pline de daruri pentru vrăji; și ajungând la Valaam, i-au spus vorbele lui Balac.
Iar el le-a zis: „Rămâneți aici peste noapte și vă voi da răspuns cum îmi va spune Domnul”. Și au rămas căpeteniile lui Moab la Valaam.
Atunci a venit Dumnezeu la Valaam și a zis: „Cine sunt oamenii aceia de la tine?”
Iar Valaam a zis către Dumnezeu: „Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:
Iată a ieșit din Egipt un popor și a acoperit fața pământului și locuiește lângă mine; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aș putea birui și alunga din țară”.
Dumnezeu însă a zis către Valaam: „Să nu te duci cu ei și să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat”.
Dimineața s-a sculat Valaam și a zis către bătrânii lui Balac: „Duceți-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi”.
Sculându-se deci, căpeteniile Moabului au venit la Balac și i-au spus: „Valaam n-a vrut să vină cu noi”.
Atunci Balac a trimis alți soli mai mulți și mai însemnați decât aceia.
Și venind aceștia la Valaam, i-au zis: „Așa grăiește Balac al lui Sefor: Nu te lepăda a veni până la mine;
Că îți voi da cinste mare și-ți voi face toate câte-mi vei zice; vino însă și-mi blesteamă poporul acesta”.
Iar Valaam a răspuns și a zis către căpeteniile lui Balac: „Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint și de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu și să fac ceva mic sau mare după placul meu.
Rămâneți însă acum și voi aici peste noapte și voi vedea ce-mi va mai spune Domnul”.
Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea și i-a zis: „Dacă oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală și te du cu ei; dar să faci ceea ce-ți voi zice Eu!”
A doua zi s-a sculat Valaam, și-a pus samarul pe asina sa și s-a dus cu căpeteniile Moabului.
Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.
Cum ședea el pe asina sa, însoțit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, și s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.
Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte și de alta era zid;
Și asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid și a strâns piciorul lui Valaam în zid, și acesta iar a început s-o bată.
Îngerul Domnului însă a trecut iar și a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abați nici la dreapta, nici la stânga.
Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam și a început să bată asina cu toiagul.
Dar Domnul a deschis gura asinei și aceasta a zis către Valaam: „Ce ți-am făcut eu, de mă bați acum pentru a treia oară?”
Și Valaam a zis către asină: „Pentru că ți-ai râs de mine; de aș fi avut în mână o sabie, te-aș fi ucis aici pe loc”.
Răspuns-a asina lui Valaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinerețile tale și până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta așa cu tine?” Și el a zis: „Nu!”
Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam și acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, și s-a închinat și a căzut cu fața la pământ.
Iar îngerul Domnului i-a zis: „De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieșit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea;
Și asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-aș fi ucis pe tine, iar pe ea aș fi lăsat-o vie”.
Zis-a Valaam către îngerul Domnului: „Am păcătuit, pentru că n-am știut că stai tu în drum înaintea mea. Deci, dacă aceasta nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce”.
Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: „Du-te cu oamenii aceștia, dar să grăiești ceea ce-ți voi spune eu!” și s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac.
Când a auzit Balac că vine Valaam, a ieșit în întâmpinarea lui în orașul moabit, care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar.
Și a zis Valaam către Balac: „Iată acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, să-ți spun ceva?
Ce-mi va pune Dumnezeu în gură, aceea îți voi grăi!”
Apoi s-a dus Valaam cu Balac și au mers la Kiriat-Huțot.
Atunci a junghiat Balac oi și boi și a trimis lui Valaam și căpeteniilor ce erau cu el.
Iar a doua zi de dimineață, a luat Balac pe Valaam și l-a suit pe înălțimile lui Baal, ca să-i arate de acolo o parte din popor.

▲ Începutul paginii.