Biblia/Vechiul Testament/Miheia/Capitolul 7
| ←←Capitolul 6 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Miheia, Capitolul 7) |
Ioil, Capitolul 1→→ |
- Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o dorește sufletul meu!
- Om cucernic nu mai este în țară și nici un om drept pe pământ; toți pândesc să verse sânge, unii întind cursă altora.
- Mâinile lor sunt gata să săvârșească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată și cel mare grăiește după pofta sufletului său.
- Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!
- Nu vă încredeți în prieteni și în cel de aproape nu vă puneți nădejdea și de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzește cuvintele gurii tale!
- Căci feciorul defaimă pe tatăl său și fiica se scoală împotriva mamei sale; iar dușmanii omului sunt cei din casa lui.
- Ci eu numai spre Domnul voi aținti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea și Dumnezeul meu mă va asculta.
- Nu te bucura de mine, vrăjmașa mea, căci dacă eu cad, mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea.
- Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până când El va judeca pricina mea și îmi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui.
- Să vadă vrăjmașa mea și să se ascundă de rușine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul tău?" Ochii mei se vor uita la ea, și ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe ulițe.
- Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăși, când nu va mai fi nici o lege din acestea.
- În ziua aceea vor veni la tine din Asiria și din cetățile Egiptului, din Egipt și până la Eufrat, de la o mare ș? până la cealaltă și de la un munte până la altul.
- Țara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preț al purtării lor.
- Paște poporul cu toiagul tău, turma moștenirii tale, cea care sălășluiește singură în pădure, în mijlocul Carmelului! Să pască în Vasan și în Galaad ca în zilele cele de altădată!
- Ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului îți voi arăta lucruri minunate!
- Vedea-vor neamurile și se vor rușina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
- Vor linge pulbere ca șerpii, ca și târâtoarele pământului vor fi cuprinse de spaimă, ieșind din ascunzișurile lor; vor veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru și se vor înfricoșa de Tine.
- Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierți fărădelegea și treci cu vederea păcatele restului moștenirii Tale? Mânia Lui nu ține totdeauna, căci El iubește îndurarea.
- Și milostivește-Te iarăși spre noi și fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre.
- Păstrează credincioșia făgăduită lui Iacob și îndurarea pe care ai arătat-o lui Avraam, precum ai jurat către părinții noștri în zilele de odinioară.
| ▲ Începutul paginii. |