Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 57

 

1. Dreptul piere și nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiți șt nimănui nu-i pasă că din pricina răutății a pierit cel drept.
2. El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihnește în sălașurile sale.
3. Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricați și desfrânați, apropiați-vă.
4. De cine vă bateți joc? La cine vă strâmbați și scoateți limba? Nu sunteți voi copii păcătoși, neam de mincinoși?
5. Ardeți de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde și jertfiți pe fii în albia râurilor și în peșteri.
6. Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorțul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare și prinoase! Pot Eu să fiu mulțumit de aceasta?
7. Pe un munte înalt și ridicat îți așezi patul tău și acolo te urci ca să aduci jertfa ta!
8. După ușă, în dosul ușorilor, ai pus amintirea ta; și departe de Mine tu desfaci patul tău, te urci și îl mai lărgești, faci legământ cu ei, îți place să te culci cu ei...
9. Tu alergi după Melec cu untdelemn și cu miresme multe; tu trimiți solii tăi departe, și te cobori până la locuința morților.
10. Călătoria ta cea lungă te obosește, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găsești insă puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut!
11. De cine îți era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ți mai aduci aminte și nici să nu-ți mai pese? Fiindcă n-am deschis gura și am închis ochii, tu nu te-ai temut de Mine!
12. Eu îți voi face știută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic.
13. Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toți ii va duce vântul Și o suflare îi va face nevăzuți! Dar cel care își pune nădejdea în Mine va moșteni pământul și va stăpâni în muntele cel sfânt.
14. Și li se va zice: Gătiți, gătiți, faceți drum, dați la o parte orice piedică din calea poporului Meu.
15. Că așa zice Domnul, a Cărui locuință este veșnică și al Cărui nume este sfânt: Sălășluiesc într-un loc înalt și sfânt și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit și să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
16. Căci nu vreau să cert totdeauna și să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimțire duhul și sufletele pe care le-am creat.
17. Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă și, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Și el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
18. Am văzut căile sale și îl voi vindeca, îl voi povățui, îl voi odihni și îl voi mângâia.
19. Și cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulțumire. Pace, pace celor de aproape și celor de departe, zice Domnul, și Eu îl voi tămădui.
20. Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra și valurile ei scormonesc tină și nămol.
21. Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.

▲ Începutul paginii.