Biblia/Vechiul Testament/Iezechiel/Capitolul 31

←←Capitolul 30

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Iezechiel, Capitolul 31)

Capitolul 32→→

1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, a fost cuvântul Domnului către mine:
2. "Fiul omului, spune lui Faraon, regele Egiptului, și poporului lui: Cu cine te asemeni tu în mărirea ta?
3. Iată Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase, cu frunziș umbros și cu trunchi înalt; vârful lui se ridicase până la nori.
4. Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl ridicase și râurile acestuia înconjurau locul unde fusese sădit și trimiteau apele lor la toți arborii câmpului.
5. De aceea înălțimea lui întrecuse pe toți arborii câmpului și avea pe dânsul mulți lăstari și ramurile lui se înmulțiseră; lăstarii lui se făcuseră înalți, pentru că avuseseră apă multă la creșterea lor.
6. în lăstarii lui își împletiseră cuiburi tot felul de păsări de-ale cerului; sub ramurile lui își scoteau puii tot felul de fiare de ale pământului, iar la umbra lui trăiau numeroase și felurite popoare.
7. El era frumos prin înălțimea trunchiului său, și prin lungimea ramurilor sale, căci rădăcinile sale se aflau lângă niște ape mari.
8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l umbreau, chiparoșii nu se puteau asemăna cu crengile lui și castanii nu erau la mărime ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu se asemăna cu el în frumusețe.
9. Eu îl împodobisem cu mulțimea ramurilor lui, încât toți arborii Edenului din grădina lui Dumnezeu îl pizmuiau.
10. De aceea, așa a zis Domnul Dumnezeu: Pentru că s-a făcut înalt la statură și creștetul lui și l-a înălțat până la nori și inima lui s-a îngâmfat cu înălțimea lui,
11. De aceea l-am dat în mâna regelui neamurilor, și acesta s-a purtat cu el după răutatea lui; pentru nelegiuirea lui l-am lepădat.
12. Tăiatu-l-au străinii cei mai răi dintre popoare și l-au prăvălit peste munți; ramurile lui au căzut prin toate văile, iar lăstarii lui s-au frânt prin toate văgăunile pământului și de sub umbra lui au fugit toate popoarele pământului și l-au părăsit.
13. Pe dărâmăturile lui s-au așezat toate păsările cerului și în lăstarii lui erau toate fiarele câmpului.
14. Aceasta s-a făcut pentru ca nici unul dintre arborii de pe lângă ape să nu se îngâmfe cu statura sa înaltă și să nu-și înalțe vârful până la nori; ca toți stejarii ce se adapă din ape să nu mai vadă înălțimea lor, căci toți vor fi dați morții, în latura cea de dedesubt a pământului, împreună cu fiii oamenilor, care s-au coborât în mormânt.
15. Așa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, când s-a coborât el în locuința morților, în semn de jale, am închis peste el adâncul; am oprit râurile lui și apele cele mari au secat; am întunecat Libanul pentru el și toți arborii câmpului s-au uscat din cauza lui.
16. La vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am prăbușit în locuința morților, la cei ce se coborâseră în mormânt, și s-au bucurat în latura cea de dedesubt toți arborii Edenului, cei mai aleși și mai buni ai Libanului, toți cei adăpați cu apă;
17. Și aceștia s-au coborât cu el în locuința morților la cei uciși de sabie, care erau brațul lui și trăiau în umbra lui, printre neamuri".
18. Deci, cu care din arborii Edenului te-ai asemănat tu în strălucire și măreție? Acum însă la rând cu arborii Edenului vei fi prăbușit în adânc, vei. zăcea în mijlocul celor netăiați împrejur, cu cei uciși de sabie. Iată pe Faraon și toată mulțimea supușilor săi", zice Domnul.

▲ Începutul paginii.